Setea există pentru că există apa

Dacă fericirea este natura noastră, atunci cum se face că mulţi dintre noi s-au îndepărtat de ea? Se pare că ne străduim să ne convingem de faptul că fericirea este inaccesibilă. Pe lângă obstacolele naturale pe care viaţa ni le scoate în cale – cum ar fi bolile, bătrâneţea şi moartea – mai avem şi obiceiul să exacerbăm anumite aspecte, adică, să conferim unora dintre ele însuşiri amăgitoare, care, chiar dacă sunt ireale, nu sunt mai puţin distructive. Amintesc doar frica de altcineva, munca prost asumată sau formele de dragoste care conduc la dependenţă şi la iluzia coeziunii.

Un împărat japonez se hotărî într-o zi să viziteze insula vecină, aflată tot sub autoritatea sa. Împăratul se îmbarcă pe unul dintre vasele sale şi porni în larg. Însă, nici nu lăsă bine ţărmul în urmă, că din apele mării ieşi un monstru, drept în faţa navei. Înspăimântat de apariţia bruscă a acelei vietăţi gigantice, împăratul se întoarse pe uscat. Peste o lună, împăratul porni din nou în larg. Şi din nou, monstrul îşi făcu apariţia, blocându-i drumul. Ani de zile întâmplarea se repetă întocmai, încât, în cele din urmă, împăratul renunţă la ideea sa.

Într-o zi, împăratul, plecat la vânătoare, urmărea un cerb de-a lungul unui râu. Deodată, auzi în spatele său un bolborosit puter¬nic, care agita apele râului. Era monstrul marin care înainta după împărat. Acesta dădu pinteni calului, însă monstrul continua să-l urmărească. În cele din urmă, împăratul se văzu blocat în dreptul unei stânci din munte.

– Ei bine, acum omoară-mă, îi spuse împăratul monstrului. Ai câştigat! Am încercat cât am putut să scap de tine, dar acum…

– Maiestate, îi răspunse monstrul pe un ton cât se poate de amical, în sfârşit v-am ajuns. Mi-aţi dat de furcă, vorbesc serios! De ani de zile tot alerg după dumneavoastră ca să vă înmânez perlele fericirii!

Ca şi personajul acestui basm, şi noi ne petrecem timpul încercând să evităm sau să fugim de nişte obstacole plăsmuite. De fapt, singurul lucru de care ar trebui să ne temem ar fi această iluzie, că există obstacole în calea fericirii noastre. A vorbi despre asemenea obstacole este echivalent cu a te plasa într-o ipostază paranoică. La fel de bine s-ar putea vorbi despre oportunităţi pe care viaţa ni le scoate în drum.

Întreaga mea terapie se bazează pe o frază din marea operă indiană Bhagavad-Gita: „Setea există pentru că există apa.” Altfel spus, toate nevoile noastre sunt adaptate perfect la lumea înconjurătoare şi, în consecinţă, avem mijloacele să atingem şi satisfacţia fizică, şi pe cea spirituală.

Sursa: Cartea ”Terapie pentru fericire”, autor Dr. Etienne Jalenques; pag.43