”Prin convingere da, prin îndoieli niciodată”
În cartea sa, “Practica Realizării Sinelui”(Ed. Ram), Yogananda îşi aminteşte o poveste a maestrului său, care se îmbolnăvise destul de serios în vremea primei sale tinereţi şi pierduse enorm în greutate. În această stare de convalescenţă, discipolul de atunci s-a dus la maestrul său. “Aşadar, te-ai îmbolnăvit singur şi acum crezi că eşti slăbit. Dar sunt sigur că mâine te vei simţi mai bine”. A doua zi, discipolul entuziasmat s-a întors la maestru şi i-a spus încântat: ”Astăzi, datorită binecuvîntărilor tale, mă simt mult mai bine”. Citeste mai departe »
loading...
Prepeliţele şi vânătorul
Era odată un stol de prepeliţe care trăiau lângă o mlaştină. Ele trebuiau să zboare în fiecare zi peste câmpurile din apropiere pentru a-şi găsi hrană. Singura problemă era din cauza unui vânător de păsări care locuia în apropiere şi care în cele din urmă a reuşit să prindă un mare număr de păsări pe are le vindea la târgul din apropiere. Motivul pentru care avea un succes atât de mare la prinderea păsărilor, era că a învăţat să imite la perfecţie pe conducătorul stolului. Vânătorul de păsări dădea chemarea iar prepeliţele crezând că este Şeful, zburau spre partea de unde venea chemarea, iar vânătorul arunca plasa peste ele şi prindea un mare număr.
loading...
Cerşetorul cel sărac
Există o fabulă bine cunoscută în India despre un cerşetor sărac care trăia într-un sat cârmuit de un maharajan. Cerşetorul nu avea casă dar i se oferea adăpost gratuit într-o casă cu camere de închiriat, unde dormea pe o rogojină pe podea, şi se acoperea în nopţile răcoroase cu nişte zdrenţe vechi. Neavând alte mijloace de a-şi câştiga existenţa, el obişnuia să meargă în fiecare dimineaţă după ce îşi consuma restul de orez rece rămas de peste noapte, să stea pe marginea drumului cu strachina lângă el. Trecătorii obişnuiau să-i arunce câteva boabe de orez sau monede de aramă, suficient să-i asigure două mese pe zi şi suficienţi bani să-şi cumpere surcele să aprindă un foc, câteva legume şi peşte.
loading...
Filozoful şi cizmarul
Un filozof care nu avea decât o singură pereche de pantofi l-a rugat pe cizmar să i le repare, în timp ce el aştepta alături.
– Este ora închiderii, i-a spus cizmarul, aşa că nu le pot repara chiar acum. De ce nu treceţi mâine să le luaţi?
– Nu am decât o singură pereche de pantofi şi nu pot merge pe stradă cu picioarele goale.
– Nicio problemă. Vă pot împrumuta o pereche de pantofi uzaţi până mâine.
loading...
În mintea expertului
Un mare pictor şi-a rugat un prieten medic să vină şi să îi spună părerea lui despre ultima sa lucrare, pe care o consideră cea mai bună între toate câte pictase până atunci.
Medicul a examinat îndelung pictura, analizând-o până în cele mai mici detalii.
Au trecut astfel zece minute, iar pictorul a devenit nerăbdător:
– Ei bine, ce zici? l-a întrebat el.
loading...
A fost odată un om
A fost odată un om care era foarte bun prieten cu Dumnezeu. Mergeau peste tot împreuna şi, întotdeauna când omul se uita în urma lui, vedea pe nisip două urme de paşi. Ai lui şi ai lui Dumnezeu. Aşa a fost mult timp şi de fiecare dată omul vedea două urme de paşi.
Dar în viaţa lui au apărut dificultăţi, probleme şi obstacole. Şi atunci când omul privea în urmă sa, nu mai vedea decât o pereche de paşi. A aşteptat crezând că lucrurile se vor schimba. Dar în urma lui era mereu o singură urmă de paşi. Când în viaţa lui au început să se mai liniştească lucrurile, omul a început să vadă din nou două perechi de paşi. Aşa că l-a întrebat pe Dumnezeu:
loading...
