PARABOLELE LUI IISUS – Cei doi fii

Matei 21, 28-32: „…Dar ce părere aveţi?: Un om avea doi fii. Şi a mers la cel dintâi şi i-a zis: Fiule, du-te astăzi de lucrează în via mea. Iar el, răspunzând, a zis: Nu vreau! Dar pe urmă, căindu-se, s-a dus. Şi mergând la al doilea, i-a zis tot aşa. Iar acesta i-a răspuns: Mă duc, Doamne! Dar nu s-a dus. Care din aceştia doi a făcut voia tatălui?”

Ei i-au zis: „ Cel dintâi.” Zisu-le-a Iisus: „Adevăr vă spun că vameşii şi desfrânatele merg înaintea voastră în împărăţia lui Dumnezeu. Că a venit Ioan la voi în calea dreptăţii şi nu i-aţi dat crezare, ci vameşii l-au crezut şi desfrânatele; dar voi, văzându-l, nici după aceea nu v-aţi căit, ca să-i daţi crezare… “

Parabola face legatura dintre cuvânt şi faptă. Iisus a vorbit, iar acum începe sa facă. Un fel de a spune ca validitatea discursului Sau se confirmă prin eficacitatea lui concretă. Cuvântul e adevărat în masura în care e vindecător. Fără temelia realizării lui, a înfăptuirii, a convertirii în registru pragmatic, discursul n-ar fi decât pură ideologie, gesticulaţie abstractă, vorbă în vânt..

Doctrina trebuie, cum se spunea pe vremuri, să fie „tradusă în viaţă”. Nu e destul să auzi Cuvântul edifi­cator. Trebuie să-l şi trăieşti. Nu e destul să pricepi discursul hristic. Trebuie să şi acţionezi în conformitate cu el.

Sursa: PARABOLELE LUI IISUS – autor Andrei Plesu