Duhul din sticlă
Un pescar dădu drumul unui duh închis într-o sticlă. Duhul trebuia să îndeplinească toate dorinţele salvatorului său, însă, de fapt, abia aştepta ocazia să-l devoreze. Aşa că pescarul trebuia să facă totul pentru a-l ţine în permanenţă ocupat.
– Construieşte-mi un palat cu treizeci de turnuri, îi porunci el duhului.
Trecu o lună şi palatul fu gata.
– Acum, vreau dansatori şi o orchestră.
loading...
Exact aşa
Ibn Khafif Shirazi a povestit odată:
Am auzit că în Egipt trăiau doi mari Maeştri, aşa că m-am grăbit să ajung în prezenţa lor.
Ajuns acolo, am văzut doi învăţători magnifici – absorbiţi în meditaţie, l-am salutat de trei ori, dar nu mi-au răspuns; aşa că am meditat alături de ei timp de patru zile.
În fiecare zi îi rugam să-mi vorbească şi le spuneam că am străbătut un drum atât de lung ca să le fiu în preajmă.
loading...
Azilul de nebuni
Un vizitator al unui azil de nebuni a văzut un bolnav legănându-se într-un balansoar şi fredonând încetişor: “Lulu, Lulu…”.
– Ce problemă are acest om? l-a întrebat el pe medic.
– Lulu. Acesta este numele femeii care l-a părăsit, i-a răspuns acesta.
Mergând mai departe, vizitatorul a văzut un bărbat izbindu-se cu capul de un zid, tânguindu-se: “Lulu, Lulu…”.
loading...
Sensul vieţii
Un om însetat de adevăr tot încerca să găsească un guru care să-i explice sensul vieţii. Umblase peste tot, prin temple şi mănăstiri, însă fără să întâlnească omul potrivit. În cele din urmă, i s-a spus că undeva, pe un munte din Himalaya, trăia într-o colibă un înţelept foarte bătrân. Omul nostru s-a dus într-acolo şi a dat de un bătrân, aşezat în poziţia lotus, cu ochii închişi, într-o meditaţie profundă.
– Care este sensul vieţii? întrebă călătorul.
– Viaţa este un torent care curge, i se răspunse.
loading...
O poveste hasidică
Vă editez o parabola pe care am auzit-o recent de la profesorul de filosofie Aurel Codoban (UBB) la deschiderea unui workshop de comunicare. Mesajul său a fost că pentru a deveni conştienţi de ceea ce suntem cu adevărat, pentru a putea descoperi “comoara” ascunsă în “casa noastră” (in interiorul nostru), e nevoie întotdeauna să facem o călătorie în afara noastră. Călătoria nu e importantă ca ţinta ei (ce anume îţi propui să faci sau să găseşti), e importantă, ca mijlocitor şi “oglinda” în găsirea, în interior, a tot ceea ce cauţi în afara ta (bucurie, fericire, bogăţie etc), în regăsirea de sine. Iată povestea:
loading...
Supa supei mele
“Un maestru îşi invită un discipol la masă.
– Vino, o să mâncăm supă de raţă.
Delicioasa supă se dovedi o adevărată desfătare pentru discipol. La plecare, acesta îl rugă pe maestrul său să-i dea puţină supă şi pentru acasă. La întoarcere, discipolul se întâlni cu un tovarăş flămând.
– Uite, o să adaug nişte bulion în supa asta şi o s-o împart cu tine, spuse discipolul.
loading...
