Formarea unei credinţe
În cartea sa Le Declic (Declicul), Marie Lise Labonte descrie cum prinde formă o programare comportamentală din cauza unui şoc emoţional.
Ea ne dă exemplul Mariei, în vârstă de trei ani. Fratele ei mai mare, Mathieu, de cinci ani, se distrează smulgându-i păpuşa din braţe şi aruncându-i-o în celălalt colţ al camerei. Prima oară, Marie este surprinsă, îşi arată furia, se ridică şi se duce să-şi ia păpuşa, îşi exprimă prin mici strigăte bucuria că a regăsit-o şi se aşează din nou să se joace, recăpătându-şi imediat seninătatea. Psihismul ei este suplu şi încă nu e încărcat de experienţele acumulate. Trece aşadar de la o emoţie la alta în câteva secunde.
loading...
Domnul măr
„Ce i-aţi spune”, am început eu, „unui măr ce ar veni să vă ceară sfatul, convins până la Dumnezeu că identitatea lui se reduce la nivelul suprafaţei cojii? Ce i-aţi spune unui măr care s-ar alarma să-şi vadă învelişul exterior marcat de zbârcituri şi cicatrici lăsate de asprimea timpurilor? Ce i-aţi spune unui măr care s-ar plânge de circumstanţele nefavorabile din cauza cărora ramura pe care s-a născut a avut întotdeauna parte de mai puţin soare decât celelalte?
L-aţi asculta politicos, apoi aţi găsi un mod de a-i demonstra că inima lui este neatinsă, nu-i aşa? I-aţi spune că natura universală stă în miezul lui: provenit dintr-un pom, el, micul măr, are potenţialul de a face să crească alţi pomi.
loading...
Inteligenţa profundă
“Un câine mare ameninţa o pisică şi pe puii ei. El îi îngrămădise într-un colţ al grajdului când, deodată, pisica s-a ridicat pe labele din spate şi a început să latre şi să mârâie zgomotos. Uluit şi derutat, câinele s-a întors şi a fugit cu coada între picioare.
Întorcându-se spre puii ei, pisica a ridicat o labă şi le-a spus: „Acum înţelegeţi avantajul de a cunoaşte două limbi?
Eu vreau ca oamenii să cunoască două limbi. Să cunoască la fel de bine şi temeinic atât ştiinţa cât şi meditaţia. Să cunoască mintea în aceeaşi măsură în care cunosc meditaţia. Să cunoască limba lumii obiective – asta e ştiinţa – şi să cunoască şi limba lumii subiective — asta e spiritualitatea.
loading...
Să mulţumim simptomelor noastre
Ceva spus de către Denise mi-a amintit de ceva ce spusese Marlene. Iar ceea ce a spus Marlene mi-a amintit de ceva spus de Selina. S-a întâmplat cu câţiva ani în urmă, dar încă este foarte clar în mintea mea.
La 35 de ani, Denise era managerul unei corporaţii importante. Atât ea, cât şi soţul ei trăiau pe picior mare, dedicându-se carierelor lor în detrimentul ideii de a avea copii. Amândoi urcaseră treptele ierarhiei executive în companii diferite, conduceau maşini scumpe şi aveau o casă în suburbia „corectă”.
loading...
Cum creşte o organizaţie spirituală
Un guru a fost atât de impresionat de progresul spiritual al discipolului său încât, considerând că acesta nu mai are nevoie de ghidare spirituală, l-a lăsat singur, într-o colibă de pe malul unui râu.
În fiecare dimineaţă, după ritualurile specifice de scăldat în râu, discipolul îşi atârna hainele să se usuce. Acestea erau singura sa proprietate! Într-o zi, el s-a întristat foarte tare găsindu-şi hainele sfâşiate de şobolani. De aceea, a fost nevoit să ceară altele de la săteni. Şobolanii i-au sfâşiat din nou hainele, aşa că a fost nevoit să îşi procure o pisică. Nu a mai avut probleme cu şobolanii, dar acum trebuia să cerşească şi lapte pentru pisică, nu doar hrana sa.
loading...
Îngâmfarea
Maestrul a rămas surprins să audă în curtea sa strigăte şi certuri.
I s-a spus că vinovat este unul din discipoli, aşa că a trimis să îl cheme şi l-a întrebat ce s-a întâmplat.
– A sosit o delegaţie de erudiţi care au venit să te viziteze. Le-am explicat că tu nu-ţi pierzi vremea cu oameni ale căror minţi sunt sufocate de cărţi şi de gânduri, dar sunt lipsite de înţelepciune. Aceştia sunt cei care, în îngâmfarea lor, creează dogmele şi diviziunile între oamenii de pretutindeni.
loading...
