Spărgătorul
Observând că tatăl său îmbătrâneşte, fiul unui spărgător i-a spus:
– Tată, învaţă-mă meseria ta, ca să pot continua tradiţia familiei după ce vei ieşi la pensie.
Tatăl nu i-a răspuns, dar în noaptea respectivă l-a luat pe băiat cu el şi a spart o casă. Când au ajuns înăuntru, el a deschis o debara şi i-a cerut băiatului să vadă ce este înăuntru. De-abia a intrat însă acesta înăuntru, că tatăl a trântit uşa în urma lui, făcând un zgomot atât de mare încât a trezit întreaga casă. După care s-a strecurat discret afară.
loading...
Povestea vorbii, de Anton Pann
Primăvara,-ntîia oară rozele cînd înfloresc,
C-un fir merse la-mpăratul grădinaru-mpărătesc,
Care cu plăcere multă-n mîna sa cum l-a luat,
Totodată fără veste la un deget l-a-nţepat
Şi întîia sa plăcere ce asupra-i o avea
loading...
Nicio dorinţă
Swami Kriyananda ne împărtăşeşte următoarea poveste:
„Dacă nu am nicio dorinţă”, a întrebat un membru al frăţiei, „nu voi pierde oare toată motivaţia vieţii, nu voi deveni un fel de robot?”
„Mulţi oameni îşi imaginează asta”, a răspuns Yogananda. „Ei cred că nu vor mai avea un scop în viaţă. Dar nu se întâmplă deloc aşa. Vei simţi mai degrabă că viaţa va fi mult mai interesantă.
loading...
Bomboanele cofetarului
A existat odată un cofetar care făcea bomboane în formă de animale şi de păsări, de diferite culori şi mărimi. Cei mici se dădeau în vânt după ele, după care începeau să se certe între ei, aşa cum fac copiii: „Iepurele meu este mai bun decât tigrul tău… O fi mai mică veveriţa mea decât elefantul tău, dar este mai gustoasă…”.
loading...
Vrei să fii lăudat?
Când îţi iese un lucru bine, eşti mulţumit desigur. Şi te bucuri când se găsesc oameni să-ţi aprecieze reuşita. E firesc.
Dar când aştepţi să fii lăudat pentru că ţi-a reuşit ceva, nu mai e acelaşi lucru. Diferenţa este ca între a primi un obiect în dar şi a-l cerşi.
Trei călugări au primit la mănăstire sarcina să împletească în fiecare zi câte un coş de nuiele.
Unul dintre ei, vrând să fie lăudat, nu a făcut unul ci trei. La sfârşitul zilei stareţul a venit să vadă ce au lucrat cei trei.
Citeste mai departe »
loading...
Umbra
Gânditorul libanez Khalil Gibran are într-una din cărţile sale o povestioară despre un vulpoi, care văzându-şi într-o dimineaţă umbra imensă proiectată pe pământ de soarele care tocmai răsărea, şi-a zis: „Astăzi voi mânca o cămilă.”
Şi a alergat toată dimineaţa după o cămilă. La prânz, când s-a uitat din nou la umbra sa, vulpoiul s-a resemnat: „Mă voi mulţumi şi cu un şoarece.”
Deşi Khalil Gibran vorbeşte de animale, el se referă totuşi la noi oamenii. Nu-i aşa că avem momente de orgoliu maxim când ne vedem mari şi tari, la fel ca propria umbră în soarele dimineţii?
După care, vine miezul zilei, sau momente şi împrejurări în care ne dăm seama de ceea ce putem cu adevărat.
Gibran vorbeşte de fapt despre smerenie. Omul smerit e realist, orgoliosul crede în umbre.
De aceea, este bine ca omul să se judece pe sine sub soarele arzător al amiezei, când umbra este aproape inexistentă.
Sursa: http://www.romania-actualitati.ro/o_vorba_buna_115_umbra-40763
loading...
