Domnul măr

„Ce i-aţi spune”, am început eu, „unui măr ce ar veni să vă ceară sfatul, convins până la Dumnezeu că identitatea lui se reduce la nivelul suprafaţei cojii? Ce i-aţi spune unui măr care s-ar alarma să-şi vadă învelişul exterior marcat de zbârcituri şi cicatrici lăsate de asprimea timpurilor? Ce i-aţi spune unui măr care s-ar plânge de circumstanţele nefavorabile din cauza cărora ramura pe care s-a născut a avut întotdeauna parte de mai puţin soare decât celelalte?

L-aţi asculta politicos, apoi aţi găsi un mod de a-i demon­stra că inima lui este neatinsă, nu-i aşa? I-aţi spune că natura universală stă în miezul lui: provenit dintr-un pom, el, micul măr, are potenţialul de a face să crească alţi pomi.

I-aţi explica, poate, că el face parte din procesul viu şi creator şi că puţin contează certitudinile lui, deoarece el nu a fost ni­ciodată separat. Veţi încerca să-l faceţi să înţeleagă că seva care circulă prin el este aceeaşi care circulă prin toate celelalte mere şi prin întreg pomul. Tocmai datorită acestei seve, el posedă o natură universală pe care o exprimă în felul lui, în calitate de măr unic, natură pe care şi celelalte fructe o exprimă, la rândul lor, într-un mod unic şi distinct.”

Am încheiat adăugând: „Aţi fi de acord, ca şi mine, să admiteţi că mărul nostru suferă mai ales din cauza convingerii că este prea într-un anume fel?”

Sursa: Cartea: “Tot ce e mai bun in tine”; autor: Guy Corneau