Inteligenţa profundă

“Un câine mare ameninţa o pisică şi pe puii ei. El îi îngrămădise într-un colţ al grajdului când, deodată, pisica s-a ridicat pe labele din spate şi a început să latre şi să mârâie zgomotos. Uluit şi derutat, câinele s-a întors şi a fugit cu coada între picioare.

Întorcându-se spre puii ei, pisica a ridicat o labă şi le-a spus: „Acum înţelegeţi avantajul de a cunoaşte două limbi?

Eu vreau ca oamenii să cunoască două limbi. Să cunoască la fel de bine şi temeinic atât ştiinţa cât şi meditaţia. Să cunoască mintea în aceeaşi măsură în care cunosc meditaţia. Să cunoască limba lumii obiective – asta e ştiinţa – şi să cunoască şi limba lumii subiective — asta e spiritualitatea.

Numai cel care poate construi o punte între obiectiv şi subiectiv, între Occident şi Orient, între spirit şi materie, numai acel om poate fi om întreg. Lumea aşteaptă omul întreg. Fără el, omenirea nu are viitor. Iar omul întreg poate veni numai prin inteligenţă profundă.

Eu nu sunt împotriva intelectului, nu sunt împotriva inteligenţei; sunt împotriva intelectualităţii. Nu te identifica cu mintea. Rămâi veşnic un privitor pe dealuri — un martor faţă de corp, faţă de minte, un martor faţă de lumea interioară şi lumea exterioară, astfel încât să poţi transcede atât exteriorul cât şi interiorul şi să ştii că nu eşti nici una, nici alta – eşti dincolo de ambele.”

Sursa: Cartea: „Inteligenţa. Reacţionează creativ în prezent”, autor: Osho