ADEVĂRATA MUNCĂ
TRĂIA ODATĂ un om înţelept. Intr-o seară acesta şi-a chemat fiul la el şi i-a zis: “Fiule! Acuma că ai crescut mare şi ai împlinit deja 16 ani, consider că a sosit deja timpul să-ţi câştigi existenţa singur. Aşa că te rog ca de mâine dimineaţă să-ţi cauţi de lucru şi să- mi arăţi în fiecare seară banii câştigaţi prin muncă cinstită.”
Copilul s-a gândit în seara aceea la ceea ce îi ceruse tatăl său, apoi s-a dus liniştit la culcare.
A doua zi dimineaţa, el a mers la mama lui de la care a cerut o bancnotă de 5 galbeni, după care s-a jucat toată ziua. La venirea serii, el s-a dus la tatăl lui şi i-a dat banii respectivi spunându-i: “Tată! Iată banii pe care i-am câştigat eu azi.”
loading...
Curajul schimbării
Două omizi stăteau la povești lunecând alene pe o frunză de varză. La un moment dat, un fâlfâit puternic le-a atras atenţia și, ridicându-şi privirea, au remarcat un falnic fluture zburând deasupra lor. Citeste mai departe »
loading...
Meseria de mama
Într-o zi, o femeie numită Anne, îşi lua carnetul de şofer. Când au întrebat-o care era profesia ei, ea avu un dubiu. Nu ştia cum să se considere.
Funcţionarul insistă:
– Ceea ce v-am întrebat este dacă aveţi un serviciu
– Sigur că da, am un serviciu, exclamă Anne, sunt mamă.
– Noi nu considerăm ăsta un serviciu. O să consemnez casnică, spuse funcţionarul cu răceală..
loading...
Oare cum arată un om în care există doar iubire?
Haideţi să vă spun o istorie frumoasă:
A fost odată un bărbat care a inventat arta de a face focul. El şi-a luat uneltele şi a mers la un trib în nord, unde era foarte frig, amarnic de frig. El i-a învăţat pe oameni să facă focul. Oamenii au fost foarte interesaţi. El le-a arătat în câte feluri puteau utiliza focul – să gătească, să se încălzească, să lumineze etc. Erau foarte recunoscători că au învăţat arta de a face focul. Dar, înainte de a-şi putea exprima recunoştinţa faţă de acest om, acesta a dispărut. El nu ţinea să obţină apercierea sau recunoştinţa lor; singura lui grijă era binele lor.
loading...
SCAUNUL LUI PAVAROTTI
TRAIA ODATĂ un cântăreţ de operă ce se numea Luciano Pavarotti. Cântăreţul spunea că tatăl său, de meserie brutar, l-a obligat să muncească foarte mult.
“Eu”, spune Pavarotti, “m-am înscris la colegiul de învăţători şi luam ore cu Arrigo Pola, un tenor profesionist din orăşelul meu. Apropiindu-mă de absolvire, mi-am întrebat tatăl: ‘Tată! Dumneata ce ai vrea să mă fac? Ai vrea cumva să urmez şcoala ca să ajung învăţător ori să mă concentrez la cântat pentru a devenit cântăreţ?‘
loading...
POVESTEA RÂULUI CU CROCODILI
Precum încep cele mai multe povești. . . A fost odată ca niciodată… un râu care a fost practic plin până la refuz cu aligatori. Așa cum poate ați ghicit, el a fost numit Râul Crocodililor. O fată pe nume Abigail trăia pe malul de vest al râului. Iubitul ei, Greg, trăia pe malul opus. Abigail și Greg erau foarte îndrăgostiți unul de altul. Exista însă această problemă delicată: nu se afla nicio barcă, iar râul plin de aligatori stătea între ei.
Abigail a decis să caute ajutor, astfel încât să-și poată vedea prietenul, pe Greg. Ea l-a abordat pe Rene, care avea o barcă. Abigail a avut noroc, barca lui Rene era exact ceea ce avea nevoie pentru a ajunge dincolo de râu. Ea i-a explicat situația ei lui Rene și l-a întrebat dacă i-ar putea împrumuta barca.
loading...
