OPTIMISTUL ȘI PESIMISTUL
Trăia odată o familie care avea doi copii gemeni. Aceştia semănau ca două picături de apă (din punct de vedere fizic), dar erau total diferiţi ca tip de personalitate. Unul dintre copii era optimist, iar celălalt pesimist.
Părinţii lor, fiind neliniştiţi de aceste personalităţi şi temperamente diferite, s-au dus într-o zi la psiholog, pentru a-i cere ajutorul.
loading...
PISICA CU CLOPOŢEI
Această poveste a fost folosită, printre alţii, de către Marie Finlay şi Christine Hogan de la Universitatea Tehnică Curtin din Australia, în cadrul cursurilor de Resurse Umane. Eu am apelat la această relatare în cadrul instruirilor privind încurajarea procesului cognitiv practic si creativ, respectiv pentru a ilustra iminenţa pericolului îndepărtării de “calea cea bună”.
A fost odată ca niciodată, o numeroasă familie de şoareci, care îşi ducea veacul la ţară, într-o imensă casă străbună. Vreme îndelungată s-au bucurat de o viaţă îndestulată, cu suficientă hrană şi sobele bubuind în bucătărie.
loading...
Un credincios și jumătate
Suveranul se pricepe cel mai bine să pătrundă tainele minții. Dar trebuie mai întâi ca mintea lui să fie limpede. Tradiția sufistă ne arată cele ce urmează.
Un sultan a aflat despre un șeic vestit, care trăia în Anatolia și care avea sute de mii de credincioși. Speriat de o asemenea putere, sultanul l-a chemat pe șeic la Istanbul și l-a întrebat.
– Ce mi-a fost dat să aud? Că ai sute de mii de oameni care sunt gata să moară pentru tine?
– Nici vorbă, a răspuns șeicul. N-am decât unul și jumătate.
– Atunci de ce mi se spune că ești în stare să ridici toată țara? Să vedem. Toți oamenii tăi să se adune mâine dimineață pe câmp, lângă cetate.
loading...
Ziduri
Este uimitor cât de rapid se lasă oamenii îndoctrinați de “modul de a se face lucrurile” în organizaţia din care fac parte, în același mod în care cei din spitale, şcoli sau penitenciare pot deveni instituționalizați.
Această naraţiune se doreşte a fi un memento la cât de uşor ni se poate întâmpla acest lucru fiecăruia dintre noi.
loading...
STRUGURI ACRI
Toţi cunoaştem fabula lui Esop “Vulpea şi strugurii”– în asemenea măsură, încât expresia “strugurilor acri” a intrat in vorbirea noastră de zi cu zi. Cu toate acestea, ar fi bine să ne reamintim de contextul şi sensul original al acestei poveşti pline de înţelepciune, care continuă să ne ofere multe de spicuit din mesajul său atemporal.
A fost odată o vulpe înfometată, care străbătea alene cărările prăfuite în căutare de hrană. La un moment dat, pe marginea drumului, dibui cu privirea nişte ciorchini superbi de struguri, atârnând provocator de spalierul unei viţe de vie.
loading...
Model de poveste de viaţă – In Memory of My Mother
In Memory of My Mother, Little Mom Erika Redl Trentacoste
June 15, 1919 to September 27, 2012
It was Abraham Lincoln who said, “All that I am or ever hope to be, I owe to my angel Mother.” I could not have said that better, for I feel exactly the same way. My mother had an enormous influence on my life. She affected my philosophy, spirituality, code of ethics, and the very work I do each day.
I loved my mother’s sunny optimism and hungry curiosity about the world around her. She was still small when Charles Lindberg succeeded at making the very first transatlantic flight. Later she got to see man walk on the moon and recently, to marvel at the Curiosity Rover land and explore Mars. She saw the widespread use of the telephone, television, air conditioning, microwaves, all the way to present day, with the advent of personal computers, Wi-Fi, the Internet, smart phones, and social media. She wanted to know about the newest invention, and read newspapers, and watched TV news daily to her very last day.
loading...
