SCAUNUL LUI PAVAROTTI
TRAIA ODATĂ un cântăreţ de operă ce se numea Luciano Pavarotti. Cântăreţul spunea că tatăl său, de meserie brutar, l-a obligat să muncească foarte mult.
“Eu”, spune Pavarotti, “m-am înscris la colegiul de învăţători şi luam ore cu Arrigo Pola, un tenor profesionist din orăşelul meu. Apropiindu-mă de absolvire, mi-am întrebat tatăl: ‘Tată! Dumneata ce ai vrea să mă fac? Ai vrea cumva să urmez şcoala ca să ajung învăţător ori să mă concentrez la cântat pentru a devenit cântăreţ?‘
loading...
OPTIMISTUL
A FOST ODATĂ un tânăr optimist pe care îl chema Vasile. Acesta era genul de persoană care te făcea să-l urăşti. El era întotdeauna într-o dispoziţie bună şi avea întotdeauna ceva plăcut de spus.
Când cineva îl întreba ce mai face, el răspundea: “Numai bine şi foarte bine… şi de la foarte bine-n sus. Dacă aş duce-o mai bine de-atât, aş fi geamăn cu mine!”
El lucra ca administrator la restaurant. Când schimba locul de muncă, avea mai mulţi ospătari ce-l urmau din restaurant în restaurant. Motivul pentru care îl urmau ospătarii era atitudinea lui Vasile. El era un motivator natural.
loading...
