SCAUNUL LUI PAVAROTTI

TRAIA ODATĂ un cântăreţ de operă ce se numea Luciano Pavarotti. Cântăreţul spunea că tatăl său, de meserie brutar, l-a obligat să muncească foarte mult.

“Eu”, spune Pavarotti, “m-am înscris la colegiul de învăţători şi luam ore cu Arrigo Pola, un tenor profesionist din orăşelul meu. Apropiindu-mă de absolvire, mi-am întrebat tatăl: ‘Tată! Dumneata ce ai vrea să mă fac? Ai vrea cumva să urmez şcoala ca să ajung învăţător ori să mă concentrez la cântat pentru a devenit cântăreţ?‘

“‘Luciano,’ mi-a răspuns tata, ‘dacă încerci să şezi între două scaune, tu vei cădea intotdeauna între ele. In viaţă, tu trebuie să alegi. Tu nu poţi sta decât pe un singur scaun.’

Apoi Pavarotti a continuat: “Eu am ales unul! Mi-au trebuit apoi 7 ani de studiu şi de frustrări înainte de a-mi face prima apariţie profesională. Mi-au mai trebuit încă 7 ani până să ajung la Opera Metropolitană. Iar acum mă gândesc, indiferent dacă aşez cărămizi ca zidar, ori scriu o carte… indiferent de ceea ce aleg – eu trebuie să mă dedic complet la ceea ce fac. Angajamentul total e cheia. Aşa că eu acuma va spun – ‘Alegeţi şi voi un scaun”!

“O persoană de succes e aceea care a încercat şi nu s-a plâns; Care a muncit – şi nu a chiulit; Care şi-a asumat responabilităţi – şi nu le-a evitat; Care a ridicat greutăţi – în loc să stea pe ele, privind doar la cei care lucrau şi dându-le doar sfaturi.”

 “Sunt două lucruri pe care le puteţi dori în viaţă: Primul lucru este acela de a obţine ceea ce vreţi. Al doilea este de a vă bucura de viaţă pe durata procesului obţinerii primului lucru. Numai cei mai înţelepţi oameni reusesc să obtină cel de-al doilea lucru.”

 „Victoria este ceea ce se întămplă când zece mii de ore de muncă asiduă se întâlnesc cu momentul oportunităţii.”

  Sursa: Cartea Cartilor de intelepciune, pag 127, autor Iordache Bota