Un rege persan a hotărât să devină generos. El a adunat cei mai de vază arhitecţi din Iran şi le-a poruncit să construiască pe un loc larg, deschis, un palat, în care să fie amplasată o cameră imensă de aur, cu patruzeci de ferestre. 
Cu mult timp în urmă, în China trăiau doi prieteni. Unul cânta foarte bine la harpă. Celălalt era foarte talentat în foarte rara artă de a asculta.
Oul
Am dat recent de o pilda povestita de parintele Arsenie Papacioc. El o foloseste pentru a arata cum trebuie sa ne rugam, in termeni de permanenta (Fii tu rugaciune!), in ciuda obligatiilor ce le avem precum munca la serviciu, acasa etc.
Eu va propun sa meditati si la o alta nuanta a ei, si anume referitoare la daca stim (si cum facem) sa tinem un echilibru sanatos intre grijile ce le avem pentru a face “tot ceea ce trebuie”, material vorbind, bine si la timp (constiinciozitate si perfectionism) si prezenta in iubire, dincolo de lucrurile marunte, de greseli si focusare pe erori si neajunsuri.
Iata pilda, as fi curioasa cu cine (Nicu / Ioana) va identificati din ea..
S-a insurat un baiat cu o fata, Nicu cu Ioana. Si dupa nunta Ioana a trecut la bucatarie si Nicu s-a dus la lucru. Si fata a afumat mancarea. „Aoleu! Ce-o sa zica Nicu?” Se perpelea, saraca! „O sa ma certe: «Nici atata n-ai invatat?»” Ea, constiincioasa mititica. Si a venit Nicu: „Draga Nicule, iarta-ma, am afumat mancarea!” „Lasa, draga, nu ma intereseaza! Dar de ce nu te-ai gandit la mine toata ziua? Asta ma interesa pe mine!“
PARINTELE ARSENIE PAPACIOC – Cuvântul Ortodox
