Invaţaţi să fiţi generoşi. Nu risipitori, ci generoşi, darnici

Istorioara despre generozitate din Cartea lui Idries Shah – Poveştile dervişilor

Un rege persan a hotărât să devină generos. El a adunat cei mai de vază arhitecţi din Iran şi le-a poruncit să constru­iască pe un loc larg, deschis, un palat, în care să fie amplasată o cameră imensă de aur, cu patruzeci de ferestre.

După un oarecare timp, acest palat a fost construit. Regele a dat ordin să umple visteria imensă din palat cu monede de aur. Şi din toată ţara au fost adunate toate căruţele, ca să umple palatul cu monede de aur.

Când lucrul a fost terminat, vestitorii de la palat au adus la cunoştinţă decretul regelui: „Ascultaţi cu toţii! Din voia rege­lui regilor, havuzului generozităţii, s-a construit palatul cu patruzeci de ferestre. Incepând cu această zi, înălţimea sa, prin fereastră, singur va împărţi aur tuturor celor care au nevoie.”

Nu-i de mirare că înspre palat au început să meargă sute de oameni. In fiecare zi, regele apărea la una din cele patruzeci de ferestre şi onora pe fiecare solicitant cu o monedă de aur.

In timp ce făcea milostenia, regele a remarcat un derviş, care se apropia în fiecare zi de fereastră, îşi primea moneda şi apoi pleca. La început, monarhul a crezut că dervişul ia aur pentru vreun sărac oarecare, care nu-i în stare să vină după pomană singur. După asta, văzându-l din nou, regele s-a gândit: „Poate că el urmează principiul dervişilor de gene­rozitate în taină şi dăruieşte aurul altora.” Şi aşa, în fiecare zi, văzându-l pe derviş, regele născocea de fiecare dată o altă justificare. Dar când dervişul a venit şi în ziua a patruzecea, răbdarea regelui s-a sfârşit. Inhăţându-l de mână, monarhul înfuriat a strigat la el:

–          Eşti un om de nimic, nemulţumitule! Tu niciodată nu te-ai închinat înaintea mea şi nu ai spus nici măcar un cuvânt de mulţumire. Măcar o dată un zâmbet să-ţi fi luminat faţa! Ce faci cu banii aceştia, îi strângi sau îi dai cu dobândă? Faci de râs reputaţia breslei tale.

Indată ce regele s-a mai domolit, dervişul a scos din mânecă patruzeci de monede de aur, pe care le primise în cele patruzeci de zile, şi, aruncându-le pe pământ, a spus:

–          Află, o rege al Iranului, că generozitatea este cu ade­vărat generozitate numai atunci când cel care o manifestă respectă trei condiţii:

• Prima condiţie: să dai fără să te gândeşti la generozitatea ta.
• A doua condiţie: să fii răbdător.
• A treia condiţie: să nu ai în suflet bănuieli.

Iar acest rege nu a devenit niciodată generos cu adevărat. Pentru el, generozitatea era în strânsă legătură cu ce-şi închi­puia el despre generozitate şi dărnicie, iar el tindea spre ele doar pentru că dorea să se laude printre oameni.