Timpul
Dacă aş şti că este pentru ultima dată…
Dacă aş şti că este pentru ultima dată când vine Moş Ene pe la genele tale, aş petrece mai mult timp privindu-te, rugându-l pe Cel de Sus să aibă grijă mereu de sufletul tău.
Dacă aş şti că este pentru ultima dată când te văd ieşind pe uşă, te-aş îmbrăţişa şi săruta prelung, chemându-te să-ţi mai dăruiesc încă un sărut.
Dacă aş şti că este pentru ultima dată când îţi aud vocea, aş înregistra fiecare gest şi fiecare cuvânt al tău, pentru a le putea revedea şi reauzi în fiecare zi din nou şi iar din nou.
loading...
Doar încă cinci minute
Într-o bună zi, o femeie se aşeză pe banca unui parc, alături de un bărbat, amândoi privind cu atenţie în direcţia locului de joacă pentru copii, situat în imediata lor apropiere.
“Vedeţi, acela este fiul meu,” spuse ea la un moment dat, arătând spre un băieţel cu jachetă roşie, ce aluneca pe panta unui tobogan.
“Este un băiat drăguţ”, reacţionă domnul.
loading...
Poveste de Mărţişor
În dimineaţa zilei de 1 martie, o femeie observă în faţa prispei casei sale trei bătrânei. Aceştia păreau epuizaţi de oboseală, ca şi cum ar fi avut în spatele lor un lung drum străbătut.
Deşi nu îi cunoştea, femeia milostivă îndrâzni să le adreseze o invitaţie de găzduire, oferindu-le ceva de mâncare şi ceva de băut.
loading...
Cea mai frumoasă inimă
Într-o bună zi, un tânăr chemă tot satul să facă un important anunţ: el are cea mai frumoasă inimă din lume. Curioşi, sătenii au dat năvală şi au admirat cu toţii inima perfectă a junelui. Organul era neted, nu avea nici o cută, nici cea mai mică sfredelitură. Da, au confirmat în masă: era cea mai frumoasă inimă vazută vreodată. Posesorul acesteia nu-şi mai încăpea în pene de mândrie şi continuă să se laude cu a sa inimă fără de cusur.
Brusc, din mulţime ieşi un om în vârstă, zicând: „Nici poveste! Inima ta nu este nici pe departe aşa de frumoasă ca a mea.” Contrariaţi, atât tânărul, cât şi sătenii au dat năvală să arunce un ochi pe cordul celui în vârstă. Deşi bătea puternic, inima era plină de răni cicatrizate. Lipseau bucăţi din ea, altele erau lipite în mod inestetic, dând un relief plin de scrijelituri şi imperfecţiuni. De altfel, se vedeau multe excavaţii, din care lipseau bucăţi întregi din acel organ. Uimiţi, oamenii continuau să privească inima sfredelită şi se întrebau cum de poate afirma bătrânul că a sa inimă ar fi mai frumoasă decât a junelui?
loading...
Pentru o conştiinţă de sine împăcată…
Cei mai mulţi dintre noi, în mod voit sau involuntar, demarează o sumedenie de lucruri, dar nu finalizează nici unul dintre ele sau prea puţine!
Dacă nu termini un proiect început, îţi anulezi bucuria conştientizării sentimentului de învingător. Iar, dacă nu percepi statutul de triumfător, tocmai pentru că te declari din start un ratat, succesul va rămâne un termen utopic pentru tine. Mai mult: dacă nu ai atins niciodată savoarea victoriei, vei alimenta perpetuu în tine conştiinţa unui incapabil de a duce la bun sfârşit orice iniţiativă. Eşecurile tale îşi vor pune amprenta, amplificând acest disconfort, iar memoria ta va sedimenta în conştiinţă percepţia de învins. Această presiune va deveni, la un moment dat, insurmontabilă, degajând idea incapacităţii tale. Şi, cel mai dureros aspect: fără să vrei, îţi vei imagina existenţa ireală a unor obstacole de nedepăşit în atingerea dezideratelor tale!
loading...
Credinţa mută munţii din loc
A fost odată, şi sigur mai există chiar în cotidianul nostru agitat, un înţelept bunic ce îşi provoca nepoţelul la plimbări pline de învăţăminte.
Astfel, în una din peregrinările lor, băieţelul adresă următoarea întrebare: „Bunicule, ce înseamnă, de fapt, credinţa mută munţii din loc?“
Înainte de a răspunde, sfătosul bătrân arătă cu mâna spre un munte aflat în dreapta lor şi spuse: “Vezi, acolo, acel munte?“. „Da, bineînţeles!“ – răspunse prompt nepotul. „Ce trebuie să înţeleg?“ – continuă tânărul. Bunicul îşi continuă liniştit plimbarea, fără să scoată nici un sunet. Se părea că, practic, uitase şi de întrebarea adresată şi de răspunsul aşteptat.
loading...
