Dumnezeu
Într-o ţară îndepărtată a fost odată un împărat care cu cît îmbătrînea, cu atît simţea mai mare mîhnire în suflet.
“În viaţa mea, zicea dînsul, am gustat şi am văzut tot ce este îngăduit omului să guste şi să vază. Ceva însă în toată viaţa mea n-am văzut: pe Dumnezeu. Trebuie să-l văd!”
Şi dădu poruncă mare boierilor, sfetnicilor şi preoţilor săi:
– Dacă nu-mi veţi arăta pe Dumnezeu, am să vă pun pe toţi la închisoare şi am să vă pedepsesc straşnic!
loading...
Semnele lui Dumnezeu
Un bătrân arab incult obișnuia să se roage cu o asemenea fervoare în fiecare noapte, încât proprietarul cel bogat al caravanei se hotârî să-l cheme la el pentru a discuta.
“De ce te rogi cu o asemenea devoțiune? Cum știi tu că Dumnezeu există, când tu nici nu știi să citești?”.
“Știu, domnule. Pot citi tot ceea ce Marele Tată Ceresc scrie”.
“Dar cum?”
Umilul servitor explica.
“Când primiți o scrisoare de la cineva de departe, cum recunoașteți scriitorul ei?”
loading...
Rugaciunea
Potrivit legendei, intr-o dimineata, dupa o sesiune istovitoare de rugaciuni, novicele il intreba pe staret daca rugaciunile L-au adus pe Dumnezeu mai aproape de umanitate.
“O sa-ti raspund cu o alta intrebare”, spuse staretul. “Rugaciunile tale vor face ca maine soarele sa rasara?”
“Nu, bineinteles! Soarele rasare in virtutea unei legi universale”.
“Ai deja raspunsul la intrebarea ta. Dumnezeu este aproape de noi, fara sa conteze cat de mult ne rugam”.
Novicele e socat. “Vrei sa spui ca rugaciunile noastre sunt inutile?”
“Absolut deloc. Daca nu te trezesti suficient de dimineata, nu poti vedea rasaritul soarelui.
Chiar daca Dumnezeu e intotdeauna aproape, daca nu te rogi, nu vei reusi niciodata sa-I simti prezenta”.
Povestire preluata din cartea lui Paulo Coelho “Like the Flowing River”
loading...
Lacrimile deşertului
Cum a ajuns la Marakesh, misionarul s-a hotîrît să se plimbe în fiecare dimineaţă prin deşertul de la marginea oraşului. La prima plimbare, a observat un om întins în nisip, cu mîna mîngîind pămîntul şi cu urechea lipită de el. “E un nebun”, îşi spuse. Dar scena se repetă în fiecare zi şi, după o lună, intrigat de acea purtare ciudată, hotărî să se adreseze străinului. Cu mare greutate – pentru că încă nu vorbea fluent araba – îngenunche lîngă el şi-l întrebă:
– Ce faci dumneata aici?
– Îi ţin de urît deşertului, şi-l consolez pentru singurătatea şi lacrimile lui.
– Nu ştiam că deşertul poate plînge.
loading...
In cautarea lui Dumnezeu
A fost odată un băieţel care a dorit foarte mult să îl întâlnească pe Dumnezeu şi s-a gândit el într-o zi să pornească în căutarea Lui. Ştia foarte bine că nu o să fie o simplă plimbare, aşa că înainte de a porni şi-a umplut bine, bine valiza cu dulciuri şi cu multe sticluţe cu apă, să-şi mai potolească foamea şi setea din când în când.
loading...
AZI e o zi MINUNATA!
Deschizand usa, de parca un uragan l-a adus, nepotelul navali in casa bunicului :
“- Bunicule! Bunicule! Am ajuns! Unde esti? ”
“- Aici dragul meu! ” ii raspunse bunicul cu bratele largi deschise si cu ochii sclipind de bucurie. “Vino sa te stranga mosul in brate!”
“- Ai vazut ce zi frumoasa este? Si cata veselie e in jur? Azi e o zi minunata! ” ii spuse bunicul in timp ce mangaia parul ciufulit al lui Vali.
loading...
