Semnele lui Dumnezeu

Un bătrân arab incult obișnuia să se roage cu o asemenea fervoare în fiecare noapte, încât proprietarul cel bogat al caravanei se hotârî să-l cheme la el pentru a discuta.

“De ce te rogi cu o asemenea devoțiune? Cum știi tu că Dumnezeu există, când tu nici nu știi să citești?”.

“Știu, domnule. Pot citi tot ceea ce Marele Tată Ceresc scrie”.

“Dar cum?”

Umilul servitor explica.

“Când primiți o scrisoare de la cineva de departe, cum recunoașteți scriitorul ei?”

“După scris.”

“Când primiți o bijuterie, cum știți din ce e făcută?”

“După marca bijutierului.”

“Când auziți animalele mergând pe lângă cort, cum știți de a fost o oaie sau un cal?”

“După pași”, răspune proprietarul, uimit de toate aceste întrebări.

Bătrânul îl invită să vină afară cu el și-i arătă cerul.

“Nici unul din aceste lucruri scrise acolo, sau desertul care se întinde aici jos, n-au putut fi făcute sau scrise de mâna omului”.

Povestire preluata din cartea lui Paulo Coelho “Like the Flowing River”