Puiul de cerb şi anotimpurile
Într-o zi de primăvară minunată, în mijlocul unei păduri s-a născut un pui de cerb. Era foarte norocos puiul, pentru că se născuse exact cînd toate florile înfloreau, iar vremea era tot mai caldă şi mai frumoasă.
Cu fiecare zi care trecea, odată cu micul cerb creştea totul în jur: şi copacii şi iarba, şi florile.
Mai tîrziu, cînd puiul de cerb a crescut mai mare, mai puternic, primăvara s-a transformat într-o vară caldă şi plăcută. Apoi a venit toamna.
loading...
Lectia de economie
Intr-o zi i se solicita unui prestigios consultant financiar sa explice în cuvine simple, oamenilor obisnuiti, cauzele crizei economice. Acesta incearca sa explice totul printr-o poveste care incepe astfel:
Un om merge intr-un sat necunoscut de el pana acum si le ofera satenilor cate 100 de Euro pentru fiecare magar vandut. Majoritatea acestora isi vand animalele.
In ziua urmatoare se intoarce si le ofera un pret mai mare, 150 Euro pentru fiecare magar pe care i-l vindeau. Astfel si alti sateni isi vand animalele. Apoi a oferit 300 de Euro iar restul satenilor isi vand si ei magarii.
Vazand ca nu a mai ramas niciun animal de vanzare, omul le ofera satenilor 500 de Euro pentru fiecare magar vandut si pleaca, dand de inteles ca ii va cumpara saptamana viitoare.
loading...
Cum sa stii ca ti s-a indeplinit dorinta?
A fost odata un baiat de 13 ani care a deprins gustul pescuitului chiar inainte de a incepe vacanta de vara. Toate dupa-amiezile si chiar ziua-ntreaga, daca era sambata sau duminica, era pe malul lacului din apropierea casei sale incercand sa invete singur cum sa prinda peste, fiind atent insa si la sfatul altor pescari de pe lac.
Incet, incet, si-a cumparat toate ustensilele necesare si si-a format un fel propriu de a pune momeala, a arunca, a astepta si a simti cand sa traga firul.
Lacul era mic, nu mai mult de o jumatate de metru adancime, incat vara, cand erau caldurile cele mari, vacile satenilor intrau si ieseau singure sa se adape sau sa se scalde.
loading...
Cuibul murdar
“Oamenii îşi închipuie că îşi pot rezolva problemele mutându-se, schimbându-şi condiţiile materiale de existenţă. În realitate ei se aseamănă cu acele păsărele care spuneau într-o bună zi mamei lor: “Cuibul nostru a devenit atât de murdar! Nu mai putem rămâne aici! Să mergem să locuim în alt cuib.” “Bine, răspunse mama pasăre, vă înţeleg dezgustul, putem schimba cuibul. Dar oare nu vă luaţi cu voi şi micile posterioare?”
Atunci când pământul le pare de nelocuit, oamenii visează la Paradis. Iar dacă ar fi lăsaţi să pătrundă în Paradis, cu inima şi intelectul lor pline de impurităţi, ar face curând din acesta un loc respingător. Dacă ar fi fost puri, peste tot pe unde ar fi trecut, ar fi dus Paradisul cu ei. Deci, de fiecare dată când sunt tentaţi să se plângă de condiţiile exterioare, ar trebui să înceapă să caute mai întâi în ei înşişi dacă nu există ceva de schimbat.”
loading...
Dejala secar
Mariana se puso toda feliz por haber ganado de regalo un juego de té de color azul.
Al día siguiente, Julia, su amiguita, vino bien temprano a invitarla a jugar. Mariana no podía pues saldría con su madre aquella Mañana. Julia entonces pidió a Mariana que le prestara su juego de té para que ella pudiera jugar sola en el jardín del edificio en que vivían. Ella no quería prestar su flamante regalo pero ante la insistencia de la amiga decidió, hacer hincapié en el cuidado de aquel juguete tan especial.
Al volver del paseo, Mariana se quedó pasmada al ver su juego de té tirado al suelo. Faltaban algunas tazas y la bandeja estaba rota. Llorando y muy molesta Mariana se desahogó con su mamá ¿ves mamá lo que hizo Julia conmigo? Le presté mi juguete y ella lo descuidó todo y lo dejó tirado en el suelo. Totalmente descontrolada Mariana quería ir a la casa de Julia a pedir explicaciones, pero su madre cariñosamente le dijo: Hijita, ¿te acuerdas de aquel día cuando saliste con tu vestido nuevo todo blanco y un coche que pasaba te salpicó de lodo tu ropa? Al llegar a casa querías lavar inmediatamente el vestido pero tu abuelita no te dejó ¿ Recuerdas lo que dijo tu abuela?
loading...
Las-o să treacă
Când Mariana a câştigat serviciul albastru de ceai, s-a bucurat foarte mult. În ziua următoare, prietena sa Julia a venit dis-de-dmineaţă să o cheme la joacă. Însă Mariana nu a putut deoarece a trebuit să plece cu mama ei.
Atunci, Julia i-a cerut Marianei să-i împrumute serviciul de ceai ca să se joace cu el în curtea blocului în care acestea locuiau. Aceasta nu vroia să-i împrumute cadoul ei nou-nouţ dar până la urmă cedează insistenţelor prietenei ei şi îi împrumută serviciul de ceai atât de special pentru ea.
Întorcându-se acasă Mariana rămâne şocată când îşi vede serviciul de ceai aruncat pe jos. Acestuia îi lipseau câteva ceşti iar tăviţa era ruptă. Plină de lacrimi şi foarte supărată îi spune mamei:
loading...
