Cuibul murdar

“Oamenii îşi închipuie că îşi pot rezolva problemele mutându-se, schimbându-şi condiţiile materiale de existenţă. În realitate ei se aseamănă cu acele păsărele care spuneau într-o bună zi mamei lor: “Cuibul nostru a devenit atât de murdar! Nu mai putem rămâne aici! Să mergem să locuim în alt cuib.” “Bine, răspunse mama pasăre, vă înţeleg dezgustul, putem schimba cuibul. Dar oare nu vă luaţi cu voi şi micile posterioare?”

Atunci când pământul le pare de nelocuit, oamenii visează la Paradis. Iar dacă ar fi lăsaţi să pătrundă în Paradis, cu inima şi intelectul lor pline de impurităţi, ar face curând din acesta un loc respingător. Dacă ar fi fost puri, peste tot pe unde ar fi trecut, ar fi dus Paradisul cu ei. Deci, de fiecare dată când sunt tentaţi să se plângă de condiţiile exterioare, ar trebui să înceapă să caute mai întâi în ei înşişi dacă nu există ceva de schimbat.”

“People think they can solve their problems by moving to somewhere else. In fact, they are like the baby birds that said to their mother one day, ‘Our nest has become so dirty! We cannot stay here any longer! Let’s go and live somewhere different, in another nest.’ ‘Very well,’ replied the mother bird. ‘I understand your disgust; we can change nests. But won’t you be taking your little bottoms with you?’

When the earth starts seeming uninhabitable, humans dream of paradise. But if they were allowed to enter paradise, with their hearts and minds full of impurities, they would soon turn it into a repulsive place. If they were pure, wherever they went they would take paradise with them. So, each time they are tempted to complain about external conditions, they should begin by looking to see whether something inside them needs to be changed first.”

Omraam Mikhaël Aïvanhov