Sacul de cărbune
Într-o zi, Jaimito, intră în casă lovind şi ţipând foarte enervat. Tatăl îl cheamă la el, dar acesta, în timp ce se îndrepta spre tatăl sau, striga cu un glas iritat:
– Tata! Sunt foarte furios! Pedrito nu trebuia să-mi facă una ca asta. Îi doresc să i se întâmple tot ceea ce este mai rău. Vreau să-l distrug!
Tatăl său, un om simplu dar plin de înţelepciune, îl asculta calm în timp ce el continua să povestească:
– Poţi să-ţi închipui că prostul de Pedrito m-a umilt în faţa prietenilor mei? Nu pot accepta aşa ceva! M-aş bucura dacă el s-ar îmbolnăvi ca să nu mai poată veni la şcoală.
Tatăl, continuând să-şi asculte fiul, se îndreptă spre garajul casei de unde ia un sac de cărbune pe care îl duce în fundul grădinii şi îi spune fiului:
loading...
Cum sa stii ca ti s-a indeplinit dorinta?
A fost odata un baiat de 13 ani care a deprins gustul pescuitului chiar inainte de a incepe vacanta de vara. Toate dupa-amiezile si chiar ziua-ntreaga, daca era sambata sau duminica, era pe malul lacului din apropierea casei sale incercand sa invete singur cum sa prinda peste, fiind atent insa si la sfatul altor pescari de pe lac.
Incet, incet, si-a cumparat toate ustensilele necesare si si-a format un fel propriu de a pune momeala, a arunca, a astepta si a simti cand sa traga firul.
Lacul era mic, nu mai mult de o jumatate de metru adancime, incat vara, cand erau caldurile cele mari, vacile satenilor intrau si ieseau singure sa se adape sau sa se scalde.
loading...
Cuibul murdar
“Oamenii îşi închipuie că îşi pot rezolva problemele mutându-se, schimbându-şi condiţiile materiale de existenţă. În realitate ei se aseamănă cu acele păsărele care spuneau într-o bună zi mamei lor: “Cuibul nostru a devenit atât de murdar! Nu mai putem rămâne aici! Să mergem să locuim în alt cuib.” “Bine, răspunse mama pasăre, vă înţeleg dezgustul, putem schimba cuibul. Dar oare nu vă luaţi cu voi şi micile posterioare?”
Atunci când pământul le pare de nelocuit, oamenii visează la Paradis. Iar dacă ar fi lăsaţi să pătrundă în Paradis, cu inima şi intelectul lor pline de impurităţi, ar face curând din acesta un loc respingător. Dacă ar fi fost puri, peste tot pe unde ar fi trecut, ar fi dus Paradisul cu ei. Deci, de fiecare dată când sunt tentaţi să se plângă de condiţiile exterioare, ar trebui să înceapă să caute mai întâi în ei înşişi dacă nu există ceva de schimbat.”
loading...
Las-o să treacă
Când Mariana a câştigat serviciul albastru de ceai, s-a bucurat foarte mult. În ziua următoare, prietena sa Julia a venit dis-de-dmineaţă să o cheme la joacă. Însă Mariana nu a putut deoarece a trebuit să plece cu mama ei.
Atunci, Julia i-a cerut Marianei să-i împrumute serviciul de ceai ca să se joace cu el în curtea blocului în care acestea locuiau. Aceasta nu vroia să-i împrumute cadoul ei nou-nouţ dar până la urmă cedează insistenţelor prietenei ei şi îi împrumută serviciul de ceai atât de special pentru ea.
Întorcându-se acasă Mariana rămâne şocată când îşi vede serviciul de ceai aruncat pe jos. Acestuia îi lipseau câteva ceşti iar tăviţa era ruptă. Plină de lacrimi şi foarte supărată îi spune mamei:
loading...
Frica
Marele duşman al omenirii este frica. Dacă ai mai puţine frici eşti mai sănătos şi ai mai multă armonie. Dacă fricile tale sunt mai multe atunci vor apărea tot felul de probleme.
Singura problemă reală a omenirii se reduce la cum să ne eliberăm de frică. Când o persoană nu se teme deloc de o situaţie, aceea situaţie nu îl poate afecta.
Bineînţeles trebuie să ne reaminitim că frica se află deseori în subconştient, fără ca noi să ne dăm seama neapărat că ea există. Cea mai bună dovadă a faptului că o persoană s-a eliberat de frica faţă de un anumit lucru, este senzaţia de veselie şi fericire la vederea acelui lucru. Ceea ce trebuie să ne reamintim în special este că frica este o iluzie. Spuneţi-i „iluzie” şi dispare.
loading...
Verificare
Un baiat de vreo treisprezece ani, iute si cu privirea agera, intra intr-un magazin si ceru voie proprietarului sa foloseasca scurt telefonul. Proprietarul accepta. Un client care il remarca pe baiatul cel vioi, trase cu urechea la conversatie.
Iata ce a auzit:
“Alo! Va rog dati-mi legatura cu strada Principala 7641. Sunteti strada Principala 7641? Sunteti domnul Jones? Ati fi interesat sa angajati un baiat ca ajutor in gospadarie? Ei, bine, poate doriti sa-l schimbati. Bine, dar poate el singur sa faca toate treburile? Nu vreti sa mai angajati unul? In regula, la revedere!”
loading...
