Sacul de cărbune

Într-o zi, Jaimito, intră în casă lovind şi ţipând foarte enervat. Tatăl îl cheamă la el, dar acesta, în timp ce se îndrepta spre tatăl sau, striga cu un glas iritat:

– Tata! Sunt foarte furios! Pedrito nu trebuia să-mi facă una ca asta. Îi doresc să i se întâmple tot ceea ce este mai rău. Vreau să-l distrug!

Tatăl său, un om simplu dar plin de înţelepciune, îl asculta calm în timp ce el continua să povestească:

– Poţi să-ţi închipui că prostul de Pedrito m-a umilt în faţa prietenilor mei? Nu pot accepta aşa ceva! M-aş bucura dacă el s-ar îmbolnăvi ca să nu mai poată veni la şcoală.

Tatăl, continuând să-şi asculte fiul, se îndreptă spre garajul casei de unde ia un sac de cărbune pe care îl duce în fundul grădinii şi îi spune fiului:

– Vezi cămaşa aceea albă care este pusă la uscat? Imaginează-ţi că aceea cămaşă este Pedrito, iar cărbunii din acest sac reprezintă fiecare dintre gândurile tale rele care se îndreaptă spre el. Aruncă toţi cărbuni pe cămaşă. Eu plec şi mă întorc mai târziu.

Copilul luând în glumă ceea ce îi spusese tatăl, a început să arunce cu cărbuni înspre cămaşă dar, pentru că sfoara de rufe era prea departe, puţini cărbuni au ajuns să atingă cămaşa.

Când tatăl s-a întors, l-a întrebat:

– Fiule, cum te simţi?

– Obosit, dar bucuros. Am nimerit cămaşa de câteva ori.

Atunci, tatăl îl ia pe copil de mână şi îi spune:

– Hai cu mine! Vreau să îţi arăt ceva.

Tatăl îl pune să stea în picioare în faţa unei oglinzi. Băiatul se sperie.

Era negru de cărbune, i se vedeau doar dinţii şi ochii. În acel moment tatăl îi spune:

– Fiule, după cum vezi cămaşa s-a murdărit puţin, însă tu eşti murdar din cap până în picioare.

Răul pe care îl dorim celorlalţi, se întoarce împotriva noastră mult mai puternic. Oricât de mult am vrea sau am putea tulbura viaţa celorlalţi cu gândurile noastre rele, rămăşiţele şi murdăria acestor gânduri rămân şi ne afecteză pe noi înşine.

(Sursa: http://www.todopositivo.com/h/El_Saco_De_Carbon.php)