Zgomotul carutei
Intr-o dimineata, tatal meu m-a invitat sa ma plimb prin padure, iar eu am acceptat cu placere. Dupa ce am mers un timp, s-a oprit intr-o curba si, dupa un scurt moment de tacere, m-a intrebat:
– In afara de cantecul pasarelelor ce altceva mai auzi?
Mi-am ciulit urechile, si dupa cateva secunde, i-am raspuns:
– Aud zgomotul unei carute.
– Asa este, a spus tata. Este o caruta goala.
L-am intrebat pe tatal meu:
– Cum stii ca este o caruta goala daca nu o putem vedea inca?
Atunci tata mi-a raspuns:
– Este foarte usor sa iti dai seama de o caruta goala, din cauza zgomotului. Cu cat este mai goala caruta, cu atat este mai mare zgomotul pe care il face!
Am devenit adult si, pana azi, atunci cand aud o persoana vorbind prea mult, intrerupand conversatia tuturor, fiind inoportun si ingamfat pentru ce are (si in mod sigur nu are nimic), simtindu-se prea puternic si reducand valoarea oamenilor, am impresia ca il aud pe tata zicand: “Cu cat este mai goala caruta, cu atat este mai puternic zgomotul pe care il face!”
Poveste trimisa de catre Stefana Man, Cluj-Napoca publicatiei Readers Digest, septembrie 2011, pag. 119
loading...
Dumnezeu
Într-o ţară îndepărtată a fost odată un împărat care cu cît îmbătrînea, cu atît simţea mai mare mîhnire în suflet.
“În viaţa mea, zicea dînsul, am gustat şi am văzut tot ce este îngăduit omului să guste şi să vază. Ceva însă în toată viaţa mea n-am văzut: pe Dumnezeu. Trebuie să-l văd!”
Şi dădu poruncă mare boierilor, sfetnicilor şi preoţilor săi:
– Dacă nu-mi veţi arăta pe Dumnezeu, am să vă pun pe toţi la închisoare şi am să vă pedepsesc straşnic!
loading...
Semnele lui Dumnezeu
Un bătrân arab incult obișnuia să se roage cu o asemenea fervoare în fiecare noapte, încât proprietarul cel bogat al caravanei se hotârî să-l cheme la el pentru a discuta.
“De ce te rogi cu o asemenea devoțiune? Cum știi tu că Dumnezeu există, când tu nici nu știi să citești?”.
“Știu, domnule. Pot citi tot ceea ce Marele Tată Ceresc scrie”.
“Dar cum?”
Umilul servitor explica.
“Când primiți o scrisoare de la cineva de departe, cum recunoașteți scriitorul ei?”
loading...
Rugaciunea
Potrivit legendei, intr-o dimineata, dupa o sesiune istovitoare de rugaciuni, novicele il intreba pe staret daca rugaciunile L-au adus pe Dumnezeu mai aproape de umanitate.
“O sa-ti raspund cu o alta intrebare”, spuse staretul. “Rugaciunile tale vor face ca maine soarele sa rasara?”
“Nu, bineinteles! Soarele rasare in virtutea unei legi universale”.
“Ai deja raspunsul la intrebarea ta. Dumnezeu este aproape de noi, fara sa conteze cat de mult ne rugam”.
Novicele e socat. “Vrei sa spui ca rugaciunile noastre sunt inutile?”
“Absolut deloc. Daca nu te trezesti suficient de dimineata, nu poti vedea rasaritul soarelui.
Chiar daca Dumnezeu e intotdeauna aproape, daca nu te rogi, nu vei reusi niciodata sa-I simti prezenta”.
Povestire preluata din cartea lui Paulo Coelho “Like the Flowing River”
loading...
Lacrimile deşertului
Cum a ajuns la Marakesh, misionarul s-a hotîrît să se plimbe în fiecare dimineaţă prin deşertul de la marginea oraşului. La prima plimbare, a observat un om întins în nisip, cu mîna mîngîind pămîntul şi cu urechea lipită de el. “E un nebun”, îşi spuse. Dar scena se repetă în fiecare zi şi, după o lună, intrigat de acea purtare ciudată, hotărî să se adreseze străinului. Cu mare greutate – pentru că încă nu vorbea fluent araba – îngenunche lîngă el şi-l întrebă:
– Ce faci dumneata aici?
– Îi ţin de urît deşertului, şi-l consolez pentru singurătatea şi lacrimile lui.
– Nu ştiam că deşertul poate plînge.
loading...
In cautarea lui Dumnezeu
A fost odată un băieţel care a dorit foarte mult să îl întâlnească pe Dumnezeu şi s-a gândit el într-o zi să pornească în căutarea Lui. Ştia foarte bine că nu o să fie o simplă plimbare, aşa că înainte de a porni şi-a umplut bine, bine valiza cu dulciuri şi cu multe sticluţe cu apă, să-şi mai potolească foamea şi setea din când în când.
loading...
