Despre cautarea pacii
In cartea sa “Aici si Acum”, Osho povesteste ca un om a venit la el “sa-si gaseasca pacea”, pe care o mai cautase timp de vreo doi ani pe la alti maestri. Dar, fiindca n-o gasise, omul concluzionase ca maestrii erau “ipocriti” si nu aveau in ei nimic valoros.
“Am venit direct la tine sa-mi gasesc pacea”, ii spune omul lui Osho.
Iar maestrul ii raspunde: “Tot ce trebuie sa faci este sa te ridici incet si sa iesi pe usa! Aici nu poti gasi pacea, iar daca vei incerca, vei ajunge la concluzia ca si eu sint ipocrit!”.
loading...
Povestea magarusului
Intr-o buna zi, magarul unui taran cazu intr-o fantana. Nefericitul animal se puse pe zbierat, ore intregi, in timp ce taranul cauta sa vada ce e de facut. Pana la urma, taranul hotari ca magarul era oricum batran, iar ca fantana, fiind secata, tot trebuia sa fie acoperita odata si-odata. Astfel a ajuns la concluzia ca nu mai merita osteneala de a-l scoate pe magar din adancul fantanei.
loading...
Povestea vasului crapat
O femeie bătrâna din China avea doua vase mari, pe care le atârna de cele două capete ale unui băt, si le căra pe după gât. Un vas era crăpat, pe când celalalt era perfect si tot timpul aducea întreaga cantitate de apa.
La sfârsitul lungului drum ce ducea de la izvor pana acasă, vasul crăpat ajungea doar pe jumătate. Timp de doi ani, asta se întâmpla zilnic: femeia aducea doar un vas si jumătate de apă. Bineînteles, vasul bun era mândru de realizările sale. Dar bietului vas crăpat îi era atât de rusine cu imperfectiunea sa, si se simtea atât de rău ca nu putea face decât jumătate din munca pentru care fusese menit!
loading...
Povestea Raiului şi Infernului
sau… lăcomia te face şi mai înfometat…
A fost odată un om care nu-şi putea stăpâni dornţa nestăvilită de a vedea, măcar o dată, cum este în Rai, respectiv în Infern.
Astfel, într-o noapte, a visat că se plimba pe culoarele unei săli imense, fără să-i vadă nici intrarea, nici ieşirea. Dar, în mijlocul acesteia se afla un cazan gigantic pus deasupra unui foc plin de vâlvătăi şi în interiorul căruia spumega o apetisantă supă. În jurul acestui recipient se aflau mai mulţi indivizi care aveau asupra lor nişte linguri neobişnuit de lungi. Însă, aceşti oameni erau scheletici, fără de vlagă, palizi şi avizi de a încerca să se înfrupte din această mâncare. Fiecare îşi dădea silinţa să ducă lingura la gură, dar orice tentativă era sortită eşecului. Ce stupidă situaţie! Tacâmul era prea lung şi oamenii se îmbrânceau, vărsând tot conţinutul supei până să ajungă la înfometatele lor guri. Bărbatul, după lungi încercări, dorind cu nesaţ să scape din această bizară lume, găsi uşa de ieşire deasupra căreia sta scris: “Aici este Iadul”
loading...
Povestea tristeţii şi a speranţei
A fost odată o femeie delicată, mică de statură, care îşi croia drum prin pulberea unei cărări uitate. Deşi era trecută bine de prima tinereţe, pasul îi era vioi iar zâmbetul avea strălucirea unei fete neprihănite.
La un moment, fără să se fi aşteptat, zări întinsă la pământ o făptură făcută ghemotoc. Surprinsă, dar şi mărinimoasă, micuţa femeie se opri şi, aplecându-se, întrebă firavul corp: „Cine eşti tu?”
Doi ochi înceţoşaţi şi obosiţi se deschiseră încet. „Eu? Eu sunt Tristeţea”, se auzi cu greu şuierul unei voci tremurânde şi fibrile.
loading...
Povestea priorităţilor vieţii noastre
Atunci când simţi că povara grijilor zilnice te copleşesc,
când ai impresia că cele 24 de ore devin insuficiente,
acordă-ţi câteva minute şi adu-ţi aminte de această poveste…
A fost odată un profesor de filosofie ce stătea în faţa clasei. Pe catedra sa studenţii au observat prezenţa mai multor obiecte, aparent fără nicio legătură una cu alta. În linişte, dascălul luă un recipient uriaş de sticlă pe care îl umplu cu mingi albe de golf. După finalizarea acestei acţiuni, îşi întrebă auditoriul dacă au impresia că vasul era umplut. Toţi au înclinat convinşi din cap, confirmând interogaţia.
loading...
