Visând la bogăţie sau savurând clipa?
A fost odată un pescar care, întins pe plaja mării, lângă barca sa ancorată, îşi savura obişnuita siestă. Privind cu împlinire spre albastrul pur al apei, bucurându-se de mângâierea brizei şi de murmurul liniştit al valurilor infinite, adormi mulţumit de sine.
După ceva timp, sub arşiţa dogoritoare a soarelui, un turist pierdut, cu aparatul foto atârnând de gât, descoperi pescarul şi privi uimit somnul fără de griji al acestuia. Rapid luă camera şi începu să-l imortalizeze pe cel adormit, surprinzându-l din fiecare unghi, fotografiind fiecare respiraţie şi fiecare mişcare. Datorită zgomotului neobişnuit, uşor încruntat, pescarul îşi deschise încet ochii, pentru a vedea cine îi deranjează odihna diurnă. Zărind călătorul pribeag, schiţă un zâmbet larg, se ridică şi îl invită la o cafea, întrebându-l de ce îl fotografia cu atâta zor.
loading...
Unul din secretele succesului
„Cheia succesului constă şi în însuşirea unor obişnuinţe pe care cei învinşi nu sunt dispuşi să şi le asume.“ – Albert Gray
Viaţa noastră este creionarea şirului activităţilor pe care le derulăm în mod cotidian.
Aceste lucruri, devenite deja automatisme, sunt efectuate de orice persoană, în mod natural, fără să mai pierdem vremea întrebându-ne de ce, în ce manieră şi cu ce scop intreprindem aceste manevre.
Acţiunile se reliefează pur şi simplu din obişnuinţă, parcă ar fi ceva înnăscut, un instinct ce nu necesită eforturi suplimentare.
loading...
Timpul
Dacă aş şti că este pentru ultima dată…
Dacă aş şti că este pentru ultima dată când vine Moş Ene pe la genele tale, aş petrece mai mult timp privindu-te, rugându-l pe Cel de Sus să aibă grijă mereu de sufletul tău.
Dacă aş şti că este pentru ultima dată când te văd ieşind pe uşă, te-aş îmbrăţişa şi săruta prelung, chemându-te să-ţi mai dăruiesc încă un sărut.
Dacă aş şti că este pentru ultima dată când îţi aud vocea, aş înregistra fiecare gest şi fiecare cuvânt al tău, pentru a le putea revedea şi reauzi în fiecare zi din nou şi iar din nou.
loading...
Doar încă cinci minute
Într-o bună zi, o femeie se aşeză pe banca unui parc, alături de un bărbat, amândoi privind cu atenţie în direcţia locului de joacă pentru copii, situat în imediata lor apropiere.
“Vedeţi, acela este fiul meu,” spuse ea la un moment dat, arătând spre un băieţel cu jachetă roşie, ce aluneca pe panta unui tobogan.
“Este un băiat drăguţ”, reacţionă domnul.
loading...
Poveste de Mărţişor
În dimineaţa zilei de 1 martie, o femeie observă în faţa prispei casei sale trei bătrânei. Aceştia păreau epuizaţi de oboseală, ca şi cum ar fi avut în spatele lor un lung drum străbătut.
Deşi nu îi cunoştea, femeia milostivă îndrâzni să le adreseze o invitaţie de găzduire, oferindu-le ceva de mâncare şi ceva de băut.
loading...
Cea mai frumoasă inimă
Într-o bună zi, un tânăr chemă tot satul să facă un important anunţ: el are cea mai frumoasă inimă din lume. Curioşi, sătenii au dat năvală şi au admirat cu toţii inima perfectă a junelui. Organul era neted, nu avea nici o cută, nici cea mai mică sfredelitură. Da, au confirmat în masă: era cea mai frumoasă inimă vazută vreodată. Posesorul acesteia nu-şi mai încăpea în pene de mândrie şi continuă să se laude cu a sa inimă fără de cusur.
Brusc, din mulţime ieşi un om în vârstă, zicând: „Nici poveste! Inima ta nu este nici pe departe aşa de frumoasă ca a mea.” Contrariaţi, atât tânărul, cât şi sătenii au dat năvală să arunce un ochi pe cordul celui în vârstă. Deşi bătea puternic, inima era plină de răni cicatrizate. Lipseau bucăţi din ea, altele erau lipite în mod inestetic, dând un relief plin de scrijelituri şi imperfecţiuni. De altfel, se vedeau multe excavaţii, din care lipseau bucăţi întregi din acel organ. Uimiţi, oamenii continuau să privească inima sfredelită şi se întrebau cum de poate afirma bătrânul că a sa inimă ar fi mai frumoasă decât a junelui?
loading...
