Cu timpul
de Jorge Luis Borges
Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete… ca saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni, si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate pe astazi si acum, pentru ca terenul lui “maine” este prea nesigur pentru a face planuri … si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatatea drumului.
Citeste mai departe »
loading...
Capcana de mistreti
Era odata un sat atacat deseori de mistreti.
In fiecare zi, acestia intrau in sat si provocau mari distrugeri in incercarea lor de a-si gasi hrana. Satenii au incercat diferite metode pentru a-i indeparta sau a-i vana, dar fara prea mult noroc.
Intr-o zi, un intelept dintr-un sat vecin a venit sa-i sfatuiasca pentru a scapa de mistreti. El le-a cerut satenilor sa ii asculte intocmai sfaturile si instructiunile. Pentru ca deja incercasera pana atunci tot ce le statuse in puteri, satenii au acceptat.
loading...
Poate că există în viaţa ta acum o situaţie sau o relaţie care te agasează
Poate că există în viaţa ta acum o situaţie sau o relaţie care te agasează, te stresează, te înnebuneşte, îţi creează frică sau nemulţumire, enervare sau îndoială continuă. Poate că ceva merge cu dificultate, poate că ţi se pare că ceva este fără ieşire sau că altceva nu poate fi niciodată schimbat. Oricare ar fi situaţia ta, efectul constant este acesta: “te necăjeşte, te stoarce de energie, te pune la colţul vieţii şi te face să dormi cu un singur ochi închis”. Dacă ţi se întîmplă ceva de genul acesta, începe prin a vedea exact în omul sau situaţia dificilă pastila cea mai puternică pentru vindecarea ta. Ea îţi cere să schimbi exact ceea ce simţi în acel moment.
loading...
Batranul si nepotul
A fost odata, tare demult, un batran… El locuia cu fiul sau, cu nora si nepotul. Intr-o zi sotia fiului ii spuse:
“Auzi draga, hai sa ii amenajam un loc in grajd tatalui tau ca aici ne incurca… Asa o sa avem mai mult spatiu…” Initial sotul nu a vrut, dar pana la urma se lasa convins.
Cu un carlig de lemn il luara pe batran si il transportasera in grajd. Copilul care asistase la toata scena, se duse si lua carligul de lemn si il puse foarte bine in casa. Tatal vazandu-l il intreba:
– La ce iti trebuie acel carlig ?
loading...
Când natura superioară începe să se trezească
Mulţi oameni îşi justifică foarte simplu comportamentul simţindu-se împinşi într-o anumită direcţie.
Ei spun: “Ah, este normal, noi ne supunem naturii!”
Este sigur, ei se supun naturii, dar cărei naturi? Naturii inferioare.
Când un tigru se aruncă asupra prăzii pentru a o devora, el nu se simte vinovat, pentru că aceasta este natura sa, natura animală care îl împinge: îi este foame şi se hrăneşte.
La fel se întâmplă şi în cazul unor fiinţe umane: ele simt nevoia de a fura, de a prăda, de a viola, de a asasina, şi o fac fără cel mai mic sentiment de vinovăţie, fiind în întregime dominate de natura lor animală.
loading...
Să facem exerciţiul “răbdării”
Cel căruia îi piere răbdarea nu poate aştepta să treacă noaptea şi nici să treacă ziua. Omul nerăbdător stă cu un picior în prezent şi cu alt picior în viitor, dar niciodată nu poate resimţi certitudinea unei clipe. Nerăbdarea este semnul unei absenţe aproape cronice a certitudinilor în viaţă. Nesiguranţa vibrează din fiecare respiraţie a omului fără de răbdare. Într-un carusel al nevoilor neîmplinite se învîrte sufletul nerăbdător şi într-o sonoră şi extrem de epuizantă forţă a fricii de el însuşi. Nerăbdătorul nu are timp pentru că el tremură inconştient în faţa timpului. Nici un alt om nu se simte mai grav, mai tulburat şi mai nefericit în faţa propriei sale vîrste şi nu-şi ascunde anii cu mai mare chibzuinţă decît el. O frică nebună de viaţă îl tîrăşte către viitorul inexistent şi-l dezmembrează în trăirea prezentului. Viaţa fără de răbdare este un fel în care fiinţa umană spune cu disperare: “Mi-e frică!”.
loading...
