Frumusețea
Oamenii par a fi frumoși numai pentru oameni. Omul pare frumos altui om. De altfel nimeni din lume nu ia în seamă frumusețea omului.
Natura nu-l ia în seamă pe omul frumos. Pentru ea toți oamenii sunt măști, sub care ea se străduiește să recunoască buna sau reaua voință, ori buna sau reaua intenție.
Natura ia însa cu tărie seama la bunătatea omului. Nu numai câinele ori calul, ci chiar și fiarele sălbatice iau seama la bunătatea omului bun. Și nu numai animalele, ci chiar și plantele iau seama în felul lor, la bunătatea omului bun.
loading...
Când natura superioară începe să se trezească
Mulţi oameni îşi justifică foarte simplu comportamentul simţindu-se împinşi într-o anumită direcţie.
Ei spun: “Ah, este normal, noi ne supunem naturii!”
Este sigur, ei se supun naturii, dar cărei naturi? Naturii inferioare.
Când un tigru se aruncă asupra prăzii pentru a o devora, el nu se simte vinovat, pentru că aceasta este natura sa, natura animală care îl împinge: îi este foame şi se hrăneşte.
La fel se întâmplă şi în cazul unor fiinţe umane: ele simt nevoia de a fura, de a prăda, de a viola, de a asasina, şi o fac fără cel mai mic sentiment de vinovăţie, fiind în întregime dominate de natura lor animală.
loading...
A iubi tot ce ne înconjoară este adevărul şi natura noastră reală
Într-un comentariu de zilele trecute cineva spunea că n-ar fi cinstit să spui “te iubesc” fără să simţi iubirea. Această remarcă mi-a amintit de o conversaţie mai veche pe care am avut-o cu un distins cercetător al fenomenelor spirituale, căruia-i spuneam că “a iubi tot ce ne înconjoară este adevărul şi natura noastră reală”. În acel moment, interlocutorul mi-a arătat o bătrînă care tocmai trecea pe lîngă noi. “Spune-mi, cum aş putea s-o iubesc eu pe bătrîna asta? Este imposibil!”
loading...
