Trezirea
La un moment dat în viaţă — uneori în tinereţe, alteori mai târziu — fiecare dintre noi trebuie să deschidă ochii asupra propriei mortalităţi. Există o mulţime de factori declanşatori: o privire în oglindă asupra obrajilor căzuţi, a părului grizonant, a umerilor căzuţi; şirul zilelor de naştere, mai ales cele care rotunjesc un deceniu — la cincizeci, şaizeci sau şaptezeci de ani; întâlnirea cu un prieten pe care nu l-ai văzut de mult timp şi şocul de a descoperi cât de mult a îmbătrânit; fotografiile vechi ale celor care au murit demult şi care au făcut parte din copilăria ta; întâlnirile din vise cu moartea.
Ce simţi când treci prin astfel de experienţe? Ce faci cu ele? Te arunci în activităţi frenetice pentru a scăpa de anxietate şi a evita subiectul? Încerci să îndepărtezi ridurile cu ajutorul chirurgiei plastice şi îţi vopseşti părul? Decizi că ai treizeci şi nouă de ani pentru mai mulţi ani la rând? Iţi distragi atenţia lucrând mai mult şi revenind la rutina zilnică? Uiţi de toate aceste experienţe? Iţi ignori visele?
loading...
O zi la Los Angeles
La Los Angeles, în lumea filmului, plină de oameni bogaţi – şi îndeobşte trândavi, fiecare fiind mereu „prins în ceva ” – programul unei zile obişnuite sună după cum urmează:
– Te scoli la ora opt. Bei un suc de portocale şi-ți iei vitaminele. Faci o plimbare de o jumătate de oră, cu câinele, înainte de micul dejun. Apoi citeşti presa şi corespondența. Pe la zece şi jumătate, prima vizită la piscină. După aceea, gimnastică, baie, soare şi toaleta completă. Apoi prânzul, eventual cu nişte prieteni.
loading...
Câţi ani ai?
Într-o zi, Buddha a fost vizitat de un împărat dintr-o ţară îndepărtată. Pentru a petrece timp cu oaspetele important, Buddha a renunţat la programul său normal, iar în acest timp, discipolii lui meditau în tăcere. Un călugăr vârstnic trebuia să plece în acea zi într-o călătorie lungă în India. Trebuia să plece în curând, însă nu putea pleca fără a-şi lua rămas bun şi a-şi exprima recunoştinţa faţă de Buddha.
loading...
Când natura superioară începe să se trezească
Mulţi oameni îşi justifică foarte simplu comportamentul simţindu-se împinşi într-o anumită direcţie.
Ei spun: “Ah, este normal, noi ne supunem naturii!”
Este sigur, ei se supun naturii, dar cărei naturi? Naturii inferioare.
Când un tigru se aruncă asupra prăzii pentru a o devora, el nu se simte vinovat, pentru că aceasta este natura sa, natura animală care îl împinge: îi este foame şi se hrăneşte.
La fel se întâmplă şi în cazul unor fiinţe umane: ele simt nevoia de a fura, de a prăda, de a viola, de a asasina, şi o fac fără cel mai mic sentiment de vinovăţie, fiind în întregime dominate de natura lor animală.
loading...
