Un motiv să fii recunoscător

„Am nevoie de bani. Poți să-mi împrumuți o sută de tunami (monedă iraniană)? ”, îl întrebă un om pe prietenul său.

„Am banii, dar nu ți-i dau. Fii recunoscător pentru asta.”

Mânios, prietenul răspunse: „Că ai banii și nu vrei să mi-i dai, asta mai pot înțelege. Dar că ar trebui să-ți fiu recunoscător e numai de neînțeles, ci și o rușine de-a dreptul.”

            „Dragă prietene, răspunse celălalt, mi-ai cerut bani. Ți-aș fi putut spune: Vino mâine. Mâine ți-aș fi spus: Îmi pare rău că nu pot să ți-i dau încă; vino iarăși poimâine. Dacă ai fi venit atunci, ți-aș fi spus: Vino la sfârșitul săptămânii. Astfel, te-aș fi putut amâna la nesfârșit, sau cel puțin până când altcineva ți-ar fi dat banii. Dar nu ai fi găsit pe altcineva, fiindcă ai fost atât de preocupat să vii la mine și ai fi contat mereu pe faptul că primești banii mei. Așa că-ți spun cu toată sinceritatea că nu-ți voi da banii. Așa că îi poți căuta altundeva și încearcă să-ți găsești noroc acolo. Fii-mi recunoscător.”

  Sursa: Cartea „Poveşti orientale ca instrumente de psihoterapie”, autor Nossrat Peseschkian