Un motiv să fii recunoscător
„Am nevoie de bani. Poți să-mi împrumuți o sută de tunami (monedă iraniană)? ”, îl întrebă un om pe prietenul său.
„Am banii, dar nu ți-i dau. Fii recunoscător pentru asta.”
Mânios, prietenul răspunse: „Că ai banii și nu vrei să mi-i dai, asta mai pot înțelege. Dar că ar trebui să-ți fiu recunoscător e numai de neînțeles, ci și o rușine de-a dreptul.”
loading...
Un avocat, un medic şi un inginer
În timpul Revoluţiei franceze, un avocat, un medic şi un inginer au fost toţi trei condamnaţi la moarte. Când sosi ziua execuţiei, avocatul a fost primul la rând pe platforma care susţinea ghilotina. Stătea în picioare drept şi mândru, nefăcând compromis de la principiile sale.
– Legat la ochi sau nelegat la ochi? întrebă călăul.
Avocatul, nedorind să fie văzut drept înfricoşat sau laş în faţa morţii, îşi ţinu capul sus şi răspunse:
loading...
Norocul sultanului Mahmud
Se povestește, în cele O mie și una de nopți, că sultanul Mahmud, unul dintre cei mai înțelepți care au domnit vreodată în Egipt, cădea adesea pradă unei tristeți fără pricină. Lumea și viața îi păreau întunecate și se plângea de soarta sa, pizmuind până și pe cel mai sărman dintre țărani.
Într-una din zile, pe când ședea așa trist și abătut, nevrând să mănânce și nici să vadă de cârmuirea țării, dorind numai să vină moartea dintr-odată, cineva i-a adus vestea sosirii unui personaj deosebit, despre care se spunea că este vrăjitor și vraci, și care nu avea pereche pe pământ. A poruncit fără nici un chef șă fie lăsat să intre și a văzut o ființă slabă și descărnată, care venea de departe, din Maghreb, și care nu avea drept veșmânt decât o barbă nemaipomenită și o cingătoare în jurul mijlocului. Trupul lui aducea cu cele pe care plugarii din Egipt le scoteau uneori din mormintele de granit – un trup uscat, dar cu ochii vii și strălucitori.
loading...
Povestea norocului
Hoinărind prin lumea largă, Norocul îşi căuta o patrie unde să-şi aştearnă merindele şi să îşi găsească sălaşul. Astfel, într-o bună zi, păşi pragul unui măreţ regat unde domnea o ordine desăvârşită.
Oamenii, deşi râvneau cu jind după Noroc, atunci când îl întâlneau, se eclipsau, căci şmecherul Norocel nu dorea sub nicio formă să se lase supus regulamentelor impuse. Drept urmare, populaţia, crescută strict în sensul ordinii, îşi luă rapid tălpăşiţa din faţa băftoasei întâlniri. Nimeni nu îndrăznea să întindă mâna pentru a se înfrupta din minunea norocoasă. Văzând această reacţie aparent ostilă, Norocul le trecu printre degete.
loading...
