Casa cu ferestre de aur
A fost odată ca niciodată o fetiţă care trăia într-o casă simplă şi sărăcăcioasă de la ţară, aşezată pe vârful unui deal. De la fereastra ei putea zări multe lucruri minunate aflate în satul din valea de la poalele dealului: copaci frumoşi şi plini de fructe sau de flori, râul care curgea zglobiu şi zgomotos, uliţele drepte ale satului şi multe, multe altele.
Cel mai mult şi mai mult o încânta însă o casă mare şi frumoasă, desprinsă parcă dintr-o carte de poveşti, cu ferestre de aur, a căror strălucire îi stârnea fantezia, făcând-o să viseze despre cât de frumos şi de bine i-ar fi fost să trăiască în ea. Era ferm convinsă că interiorul acelei case era plin de tot felul de minunăţii.
loading...
ARMONIE
Maestrul nu avea un respect prea mare pentru tradiții și ceremonii.
Într-o zi, între un discipol și fiica acestuia a izbucnit o ceartă. Omul insista ca fata să se conformeze regulilor religiei familiei sale atunci când își alege soțul, în timp ce fata dorea să îl aleagă după dorința inimii sale.
Maestrul i-a luat deschis partea fetei.
loading...
Detașare
Discipolii erau foarte intrigați de faptul că Maestrul, care trăia o viață atât de simplă, nu își condamna deloc adepții bogați.
– Se întâmplă, rareori, dar nu este imposibil, ca cineva să fie bogat și sfânt în același timp, le-a spus el într-o bună zi.
loading...
FAMILIA CLARK
Cu mai mulţi ani în urmă, trăia în Scoţia o familie numeroasă care se numea Familia Clark.
Familia aceasta avea un vis arzător. Ei doreau din tot sufletul să ajungă în America.
Soţul şi soţia, împreună cu cei nouă copii ai lor au muncit şi au făcut economiile necesare pentru călătorie. Durase ani şi ani de zile de muncă grea şi sacrificii, dar în sfârşit – ei reuşiseră să facă economiile necesare pentru a-şi cumpăra bilete pentru călătorie. Aşa că şi-au făcut paşapoartele şi au rezervat locuri pentru întreaga familie pe un vapor nou ce urma să plece înspre America.
loading...
PREJUDECĂŢI
– Nimic nu este bun sau rău. Felul în care gândiţi voi face ca ceva să pară bun sau rău, le-a spus o dată Maestrul discipolilor săi.
Rugat să explice ce vrea să spună, el a adăugat:
loading...
OPTIMISTUL
A FOST ODATĂ un tânăr optimist pe care îl chema Vasile. Acesta era genul de persoană care te făcea să-l urăşti. El era întotdeauna într-o dispoziţie bună şi avea întotdeauna ceva plăcut de spus.
Când cineva îl întreba ce mai face, el răspundea: “Numai bine şi foarte bine… şi de la foarte bine-n sus. Dacă aş duce-o mai bine de-atât, aş fi geamăn cu mine!”
El lucra ca administrator la restaurant. Când schimba locul de muncă, avea mai mulţi ospătari ce-l urmau din restaurant în restaurant. Motivul pentru care îl urmau ospătarii era atitudinea lui Vasile. El era un motivator natural.
loading...