Dacă aș fi avut timp

Într-o după-amiază, un călător umbla printr-o pădure, cău­tând un loc să se odihnească, şi ajunse la un copac bătrân şi fru­mos. Acesta îşi întindea ramurile ca nişte braţe grijulii şi protec­toare. La vârsta sa, poseda atât cunoştinţe, cât şi înţelepciune. Ramurile sale ca o umbrelă alcătuiau un loc potrivit pentru a face o pauză şi a te odihni un timp. Se cuibări deci între rădăcinile expuse la vedere, care îl susţineau ca un fotoliu confortabil. Pri­vind în sus printre ramuri şi frunze către un cer senin, percepu în copac o senzaţie de atemporalitate şi adormi.

Citeste mai departe »