Povestea iertării şi dragostei

Povestea noastră începe cu multă vreme în urmă, când un tată, trecând printr-o perioadă financiară nefastă, şi-a pedepsit copilul de 5 ani, care a pierdut un obiect valoros.

Toate acestea se întâmplau în Săptămâna Mare, premergătoare pascalei sărbători. Dorind să-şi spăşească greşeala, copilul oferi părintelui său un cadou, spunându-i: „Asta este doar pentru tine!“

Plăcut surprins iniţial, tatăl deveni iritat atunci când, deschizând capacul cutiei frumos ornamentate, nu găsi nimic înăuntrul ei.

Încruntat şi vizibil supărat, pe un ton ofensiv şi ofensator, tatăl reacţionă: „Dacă tot vrei să faci un cadou, pune ceva în el. Nici măcar atâta nu ştii?“

Cu ochii coborâţi şi cu lăcrămioare şiroindu-i pe obraji, odrasla grăi suspinând: „Dar am pus! Ti-am ferecat acolo toate pupicurile mele şi toată dragostea mea pentru tine!”

Profund mişcat şi atins de ruşinea resimţită, tatăl a îngenuncheat, şi-a îmbrăţişat copilul şi şi-a cerut iertare, vărsând şi el căteva lacrimi sufleteşti.

Din acel moment, părintele a păzit acel cadou cu străşnicie. Şi, ori de câte ori se simţea sfâşiat, epuizat, trist sau vlăguit, deschidea capacul şi se înfrupta din plin cu iubirea şi pupicurile sincere ale copilului său.

Fiecare dintre noi posedă o asemenea cutie magică inundată de dragostea copiilor, prietenilor, părinţilor, celor apropiaţi şi dragi nouă…

Nu există pe lumea asta o comoară mai mare decât conştientizarea şi perceperea acestor sincere sentimente!