Povestea Raiului şi Infernului
sau… lăcomia te face şi mai înfometat…
A fost odată un om care nu-şi putea stăpâni dornţa nestăvilită de a vedea, măcar o dată, cum este în Rai, respectiv în Infern.
Astfel, într-o noapte, a visat că se plimba pe culoarele unei săli imense, fără să-i vadă nici intrarea, nici ieşirea. Dar, în mijlocul acesteia se afla un cazan gigantic pus deasupra unui foc plin de vâlvătăi şi în interiorul căruia spumega o apetisantă supă. În jurul acestui recipient se aflau mai mulţi indivizi care aveau asupra lor nişte linguri neobişnuit de lungi. Însă, aceşti oameni erau scheletici, fără de vlagă, palizi şi avizi de a încerca să se înfrupte din această mâncare. Fiecare îşi dădea silinţa să ducă lingura la gură, dar orice tentativă era sortită eşecului. Ce stupidă situaţie! Tacâmul era prea lung şi oamenii se îmbrânceau, vărsând tot conţinutul supei până să ajungă la înfometatele lor guri. Bărbatul, după lungi încercări, dorind cu nesaţ să scape din această bizară lume, găsi uşa de ieşire deasupra căreia sta scris: “Aici este Iadul”
loading...
