Un pepene urias
O doamnă din Indiana a fost foarte surprinsă să găsească într-o zi, în cutia poștală, o scrisoare de la un necunoscut. În plic erau un dolar și un bilețel în care expeditorul îi mărturisea, că la vârsta de 13 ani furase un pepene de la tatăl ei. Pentru că acesta murise între timp, s-a hotărât să-i trimită banii fiicei acestuia. „Sunt pe calea spre cer”, scria bărbatul, „dar m-am împiedicat de acel pepene. A crescut atât de mare de atunci încoace, încât nu mai pot trece de el. Vă rog să mă iertați și să uitați!”
Acest ceva, numit „conștiință”, este ciudat, nu-i așa? Nimeni nu a văzut o conștiință; este greu de explicat ce este de fapt și cum funcționează. Un bătrân indian, întrebat ce este conștiința, spunea că este „ceva cu trei colțuri ascuțite, care mă înțeapă ori de câte ori mă îndepărtez de calea cea dreaptă.” Fiecare dintre noi avem una și trebuie să fim recunoscători pentru că o avem.
Sursa: Gandul de dimineata
loading...
Povestea iertării şi recunoştinţei
(de inspiraţie marocană)
Doi prieteni pribegeau printre dunele unui deşert. La un moment dat, din nimic, s-a iscat o ceartă aprinsă şi unul dintre ei îşi pălmui amicul, direct pe faţă.
Cel lovit, mai mult decât neplăcut surprins, îngenunche fără să spună nimic, şi se apucă, printre lacrimi interioare, să scrie în nisip următoarele cuvinte:
„Astăzi m-a pălmuit cel mai bun prieten.”
loading...
Povestea iertării şi dragostei
Povestea noastră începe cu multă vreme în urmă, când un tată, trecând printr-o perioadă financiară nefastă, şi-a pedepsit copilul de 5 ani, care a pierdut un obiect valoros.
Toate acestea se întâmplau în Săptămâna Mare, premergătoare pascalei sărbători. Dorind să-şi spăşească greşeala, copilul oferi părintelui său un cadou, spunându-i: „Asta este doar pentru tine!“
loading...
Povestea iertării
„Iertarea este calitatea celor curajoşi. Doar cel care este suficient de puternic pentru a ierta o ofensă ştie să iubească cu adevărat.” – Gandhi
Într-o zi, învăţătorul ne-a cerut să aducem la şcoală nişte cartofi cruzi şi o pungă de plastic. Zis şi făcut. Apoi, ne-a spus să aşezăm în sacoşă câte un cartof pentru fiecare persoană faţă de care avem resentimente şi să inscripţionăm numele acestora pe ei. Rugămintea dascălului a fost ca timp de o săptămână să cărăm această povară în rucsacul nostru, având-o mereu asupra noastră, oriunde ne-am deplasa. Unii dintre cartofi erau cu adevărat grei!
loading...
Mă iert
loading...
Iertare
loading...
