Parabolele lui Iisus: Creativitatea şi riscul asumat ca forme ale receptivităţii
Talanţii
Matei 25, 14-30: Aceasta este asemenea unui om care, plecând departe, şi-a chemat slugile şi le-a încredinţat avuţia sa: unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, altuia unul, fiecăruia după puterea lui, şi a plecat. Indată plecând cel ce primise cinci talanţi, a lucrat cu ei şi a câştigat alţi cinci talanţi. De asemenea, şi cel cu doi a câştigat încă doi. Iar cel care primise un talant s-a dus, a săpat în pământ şi a ascuns argintul stăpânului său. Şi după multă vreme a venit şi stăpânul acelor slugi şi s-a socotit cu ele. Şi apropiindu-se cel care primise cinci talanţi, a adus alţi cinci talanţi, zicând: Doamne, cinci talanţi mi-ai dat; iată alţi cinci talanţi am câştigat cu ei.
loading...
Dar din dar
„Dar din dar se face raiul” – ştiţi cu siguranţă proverbul care ne provoacă la generozitate. La prima vedere, această zicere înţeleaptă pare să spună că darul de aici primeşte o răsplată dincolo în rai, aşa că dărnicia n-ar trebui să fie condiţionată de primirea recunoştinţei aici şi acum.
Este şi aceasta o interpretare valabilă, dar dacă suntem mai atenţi la proverb, constatăm că darul face raiul, nu te trimite în rai. Asta înseamnă că generozitatea poate transforma într-un paradis mediul în care se mişcă generosul. Şi asta e posibil şi aici, nu numai dincolo.
loading...
Evadatul
La începutul primului război mondial, pe vârful unui munte, se afla cea mai temută închisoare. Nimeni nu reuşise să evadeze vreodată de acolo. În general, cei trimişi aici erau fie condamnaţi la moarte pentru crime sau jafuri deosebit de grave, fie ispăşeau o pedeapsă foarte mare. Deşi era atât de bine păzită, într-o seară un criminal a scăpat. Toată noaptea gardienii l-au hăituit cu câini, însă, spre dimineaţă, i-au pierdut urma într-o pădure.
loading...
Frumos şi fragil
Cândva, pe o margine de lume, într-un sat îndepărtat trăia un suflet de artist, talentat şi înţelept. Maestrul adora copiii şi îi plăcea să-i răsfeţe cu încântătoare daruri: lucruşoare mici, născute dintr-o mare pasiune, foarte frumoase, dar… fragile!
Oricât de mult se străduiau bieţii prichindei să fie grijulii cu noile jucării, fermecătoarele daruri se spărgeau zgomotos, transformându-se în cioburi. Micuţii disperaţi plângeau cu amărăciune. Iar peste ceva timp, bătrânul înţelept le oferea alte daruri minunate: ameţitor de frumoase, dar… şi mai fragile!
loading...
Cel mai mare dar pe care-l putem face altui om
«Cel mai mare dar pe care-l putem face altui om este acela de a-l vedea (a-l imagina) fericit»,
spun Esther şi Jerry Hicks, în cartea lor “Legea Atracţiei”!
Noi am zice că acesta ar fi, de fapt, cel mai mare dar pe care ni-l facem nouă înşine, înainte de a-l face altor oameni. A-i vedea pe cei din jur fericiţi, bucuroşi, mulţumiţi, a ne dori pentru ei tot ce-i mai bun, a ne gîndi la ei cu drag şi cu speranţa că vor avea succes sau ceea ce le face bine este un dar imens pentru noi înşine. Pentru că ceea ce gîndim, fie pentru noi, fie pentru alţii, ceea ce visăm în ascunsul inimii şi al minţii, ceea ce simţim se transformă în “iubire de sine”. Oricîte justificări am avea pentru percepţiile negative, distructive sau respingătoare la adresa altui om, aceste percepţii ne străpung – de fapt – propriul cîmp energetic şi îl afectează. Ne creează emoţii negative, iar emoţiile negative devin “legături subtile” cu acele cîmpuri energetice care ne creează evenimente nedorite.
loading...
Darul Mamei Natura
– poveste indo-americana –
Intr-o zi, in timp ce Mama Natura isi vedea de treburi in gradina, a auzit voci nervoase. Erau doi dintre copii ei: Soarele si Ploaia, care se certau care este cel mai important pe lume.
“Eu sint cel mai important” striga Soarele. “Fara mine, nimic nu ar creste!”
“Nu este adevarat, eu sint cel mai important!” striga Ploaia. “Fara mine, nimic nu ar creste!”
Glasurile li se auzeau din ce in ce mai tare si din ce in ce mai rastite, fiecare fiind sigur ca el este cel mai important. La un moment dat, Mama Natura s-a saturat sa-i vada certindu-se si s-a gindit sa le dea o lectie. A trimis Soarele pe o parte a lumii si Ploaia pe cealalta. Curind a fost pace si liniste din nou, iar Mama Natura s-a intors la treaba ei. La inceput Soarele si Ploaia s-au suparat ca au fost despartiti, dar au decis ca aceasta este sansa prin care fiecare poate demonstra ca este cel mai important.
loading...
