Cel mai mare dar pe care-l putem face altui om

«Cel mai mare dar pe care-l putem face altui om este acela de a-l vedea (a-l imagina) fericit»,
spun Esther şi Jerry Hicks, în cartea lor “Legea Atracţiei”!

Noi am zice că acesta ar fi, de fapt, cel mai mare dar pe care ni-l facem nouă înşine, înainte de a-l face altor oameni. A-i vedea pe cei din jur fericiţi, bucuroşi, mulţumiţi, a ne dori pentru ei tot ce-i mai bun, a ne gîndi la ei cu drag şi cu speranţa că vor avea succes sau ceea ce le face bine este un dar imens pentru noi înşine. Pentru că ceea ce gîndim, fie pentru noi, fie pentru alţii, ceea ce visăm în ascunsul inimii şi al minţii, ceea ce simţim se transformă în “iubire de sine”. Oricîte justificări am avea pentru percepţiile negative, distructive sau respingătoare la adresa altui om, aceste percepţii ne străpung – de fapt – propriul cîmp energetic şi îl afectează. Ne creează emoţii negative, iar emoţiile negative devin “legături subtile” cu acele cîmpuri energetice care ne creează evenimente nedorite.

Prin emoţiile negative rămînem legaţi de tot ce ne face nefericiţi în viaţă. De aceea, cînd avem probleme în relaţiile de viaţă, de orice natură ar fi ele, păstrînd emoţiile negative, păstrăm “legătura subtilă” cu ceea ce nu ne dorim. În consecinţă, noi devenim la fel de legaţi energetic de duşmani, cum sîntem legaţi de aceia pe care-i iubim mai mult. Rămînem legaţi de oamenii pe care nu i-am iertat chiar prin neiertarea din noi înşine. Iar negativitatea aceasta ne poate îmbolnăvi, deopotrivă mental, sufleteşte şi fizic. De aceea ceea ce avem de vindecat în corp, în relaţiile de viaţă, în mijlocul problemelor şi al neputinţelor noastre sînt – înainte de orice – emoţiile negative. Căci prin suferinţa lăuntrică rămînem legaţi de lucrul ce ne face să suferim. Rămînem legaţi de lipsuri prin percepţia continuă că ele ne sînt aduse din afară. Că epoca, vremea, criza, lumea şi sistemele poartă vina stării nefericite în care ne aflăm.

De fapt, boala trebuie învinsă în interior; în gîndurile noastre negre, în emoţiile agresive, căci boala este chiar suferinţa dată de acestea.

Cu fiecare gînd, cu fiecare sentiment, cu fiecare rugăciune, cu fiecare speranţă şi vis mai bun creat în interior, fiinţa ce respiră în fiecare dintre noi se însănătoşeşte. Un gînd bun adaugă sănătăţii fiinţei, în toate dimensiunile ei, spiritual, emoţional, fizic. Un gînd mai bun pentru altul devine instantaneu “o energie” vindecătoare în propria aură energetică. Orice rău am avea în faţa noastră, ceea ce avem de făcut este să căutăm cu mintea, cu întreaga capacitate de simţire şi de acţiune gîndul, sentimentul şi acţiunea prin care putem vedea situaţia un pic mai bine. Dintr-o perspectivă mai optimistă. Cu un pic mai multă credinţă şi cu un strop de speranţă. Pentru că aceia ce-şi construiesc lumea sîntem noi.

Şi, dacă ne asumăm responsabilitatea pentru ceea ce pare că ne face lumea, ne spune, pentru evenimentele pe care le creează în jurul nostru, atunci devine mai uşor să renunţăm la “judecată”. Căci “judecata minţii” poate fi dreaptă şi adevărată numai cînd fiecare gînd se naşte din iubire şi din blîndeţe. Şi, dacă-i aşa, aura noastră energetică se îmbracă în iubire şi-n blîndeţe, iar iubirea şi blîndeţea vindecă şi ceea ce aparent nu poate fi vindecat!

Sursa: Arhiva “Naţional”