Dacă te gândeşti să faci ceva frumos, nu amâna
Mark Twain povesteşte în autobiografia sa că odată s-a dus la biserică, la slujbă. După vreo zece minute s-a hotărât: ”Astăzi o să donez zece dolari. Preotul acesta e minunat, biserica trebuie ajutată”. S-a hotărât să doneze zece dolari la sfârşitul slujbei. După vreo zece minute s-a mai gândit şi a ajuns la concluzia că zece dolari erau prea mult: cinci ar fi fost îndeajuns. După încă zece minute a hotărât: ”Nu merită nici măcar cinci dolari preotul ăsta”.
loading...
Cei 2 fraţi fricoşi (o poveste adevărată)
Nu cu mult timp în urmă trăiau pe o insulă izolată doi fraţi. O să ii numesc John şi Jack. Ei erau de vârste oarecum apropiate, şi trăiau pe acea insulă de când îşi aduceau aminte. Insula era o gazdă confortabilă, le oferea strictul necesar şi aveau o viaţă decentă.
Petecul de pământ pe care îşi trăiau zilele era un pic mai mic decât un cartier dintr-un oraş de provincie. Aveau un mic izvor cu apă curată, iar hrana era compusă mai ales din peşte şi fructe de pădure. Zilele lor semănau foarte mult una cu alta şi în mare parte din timp pescuiau, adunau fructe şi dormeau la umbră.
loading...
Stafia
– Dacă te vei recăsători sau îţi vei lua vreodată o amantă după moartea mea, să ştii că mă voi întoarce şi te voi bântui, i-a spus soţia aflată pe patul de moarte soţului ei.
Câteva luni după moartea ei, bărbatul s-a îndrăgostit de o altă femeie. Spre oroarea, dar nu şi spre surpriza lui, el a văzut spectrul soţiei sale apărându-i în noaptea respectivă şi acuzându-l cu amărăciune de infidelitate.
Coşmarul a continuat noapte de noapte, până când omul nu a mai putut rezista şi s-a dus la un maestru zen ca să-l întrebe ce trebuie să facă. Maestrul l-a întrebat:
loading...
Duhul din sticlă
Un pescar dădu drumul unui duh închis într-o sticlă. Duhul trebuia să îndeplinească toate dorinţele salvatorului său, însă, de fapt, abia aştepta ocazia să-l devoreze. Aşa că pescarul trebuia să facă totul pentru a-l ţine în permanenţă ocupat.
– Construieşte-mi un palat cu treizeci de turnuri, îi porunci el duhului.
Trecu o lună şi palatul fu gata.
– Acum, vreau dansatori şi o orchestră.
loading...
Exact aşa
Ibn Khafif Shirazi a povestit odată:
Am auzit că în Egipt trăiau doi mari Maeştri, aşa că m-am grăbit să ajung în prezenţa lor.
Ajuns acolo, am văzut doi învăţători magnifici – absorbiţi în meditaţie, l-am salutat de trei ori, dar nu mi-au răspuns; aşa că am meditat alături de ei timp de patru zile.
În fiecare zi îi rugam să-mi vorbească şi le spuneam că am străbătut un drum atât de lung ca să le fiu în preajmă.
loading...
Azilul de nebuni
Un vizitator al unui azil de nebuni a văzut un bolnav legănându-se într-un balansoar şi fredonând încetişor: “Lulu, Lulu…”.
– Ce problemă are acest om? l-a întrebat el pe medic.
– Lulu. Acesta este numele femeii care l-a părăsit, i-a răspuns acesta.
Mergând mai departe, vizitatorul a văzut un bărbat izbindu-se cu capul de un zid, tânguindu-se: “Lulu, Lulu…”.
loading...
