O monedă veche stricată
Un tată şomer a patru copii se târa fără speranţă de-a lungul unei străzi pustii. Plecase de-acasă când se crăpase de ziuă, aşa cum făcuse în fiecare zi în ultimele câteva luni. Disperarea lui era evidentă din mersul lui şovăitor. Se aştepta deja ca rundele sale prin oraş să nu reuşească nici de astă dată să producă vreo muncă plătită.
Familia lui se lupta cu greutăţile vieţii. Facturile se adunau mormane, copiii se duceau uneori flămânzi la culcare, iar soţia lui începea să sufere de depresie. În timp ce-şi târşâia paşii pe drumul plin de colb, degetul mare de la picior a lovit ceva. Curios, s-a aplecat să ridice obiectul. Era o monedă veche, stricată şi necunoscută. Insuficientă, s-a gândit, ca să ne uşureze traiul.
loading...
Cunoaşterea prematură
Un guru le ţinea o predică unui grup de tineri discipoli. Aceştia l-au rugat să le dezvăluie mantra sacră cu ajutorul căreia morţii pot fi readuşi la viaţă.
– Ce vreţi să faceţi cu o tehnică atât de periculoasă ca aceasta? i-a întrebat guru-l.
– Nimic, i-au răspuns discipolii, dar ne-ar ajuta să ne întărim credinţa.
– Cunoaşterea prematură este foarte periculoasă, copiii mei, le-a spus bătrânul.
– Când poate fi considerată o cunoaştere prematură? l-au întrebat ei.
loading...
Putea fi mai rău
În zilele fervorii misionare, un tânăr preot entuziast a străbătut jumătate din glob în zelul său de a duce cuvântul Domnului la triburile păgâne de vânători de oameni din întunecatul Borneo. Neavând aproape nimic mai mult decât Biblia de sub braţ şi provizii sărăcăcioase în bagaj, credinţa sa îi alimenta curajul pentru a face faţă provocărilor de a vâsli în susul râurilor impetuoase, a merge anevoie în jurul vâltorilor clocotitoare şi a lupta cu aproape impenetrabila junglă. In cele din urmă şi-a atins destinaţia călătoriei: un trib pierdut de canibali care nu văzuse niciodată un om alb.
loading...
Exerciţiu de imaginaţie: Sensul vieţii
“Aş dori să citez următorul exemplu: odată, mama unui băiat care murise la vârsta de 11 ani a fost internată în secţia mea după o tentativă de suicid. Dr. Kurt Koucourek i-a adresat invitaţia de a participa la un grup terapeutic şi s-a nimerit că eu am intrat în încăpere chiar în timpul psihodramei pe care o conducea el. Femeia tocmai îşi istorisea viaţa. La moartea fiului ei rămăsese doar cu băiatul cel mai mare, handicapat, care sufe¬rea de pe urma unei paralizii infantile. Sărmanul băiat trebuia deplasat cu ajutorul unui scaun cu rotile. Ca atare, mama s-a revoltat împotriva sorţii. Când însă a încercat să se sinucidă împreună cu fiul său, tocmai acest copil handicapat a împie¬dicat-o; el iubea viaţa! Pentru el viaţa avea sens. De ce însă nu şi pentru mama sa? Cum se putea ca viaţa ei să mai aibă totuşi rost? Şi cum am fi putut noi să o ajutăm să devină conştientă de sensul vieţii sale?
loading...
Spărgătorul
Observând că tatăl său îmbătrâneşte, fiul unui spărgător i-a spus:
– Tată, învaţă-mă meseria ta, ca să pot continua tradiţia familiei după ce vei ieşi la pensie.
Tatăl nu i-a răspuns, dar în noaptea respectivă l-a luat pe băiat cu el şi a spart o casă. Când au ajuns înăuntru, el a deschis o debara şi i-a cerut băiatului să vadă ce este înăuntru. De-abia a intrat însă acesta înăuntru, că tatăl a trântit uşa în urma lui, făcând un zgomot atât de mare încât a trezit întreaga casă. După care s-a strecurat discret afară.
loading...
Povestea vorbii, de Anton Pann
Primăvara,-ntîia oară rozele cînd înfloresc,
C-un fir merse la-mpăratul grădinaru-mpărătesc,
Care cu plăcere multă-n mîna sa cum l-a luat,
Totodată fără veste la un deget l-a-nţepat
Şi întîia sa plăcere ce asupra-i o avea
loading...
