TU ŞI MINTEA TA
Mintea trăieşte într-o stare de „nu e destul” şi de aceea e întotdeauna lacomă după mai mult. Atunci când te identifici cu mintea, devii plictisit şi neliniştit foarte repede. Plictiseala e un semn că mintea e flămândă de noi şi noi stimuli, de tot mai multă hrană pentru noi gânduri, iar foamea nu îi este satisfăcută. Citeste mai departe »
loading...
Cunoaşterea prematură
Un guru le ţinea o predică unui grup de tineri discipoli. Aceştia l-au rugat să le dezvăluie mantra sacră cu ajutorul căreia morţii pot fi readuşi la viaţă.
– Ce vreţi să faceţi cu o tehnică atât de periculoasă ca aceasta? i-a întrebat guru-l.
– Nimic, i-au răspuns discipolii, dar ne-ar ajuta să ne întărim credinţa.
– Cunoaşterea prematură este foarte periculoasă, copiii mei, le-a spus bătrânul.
– Când poate fi considerată o cunoaştere prematură? l-au întrebat ei.
loading...
Oare ce „cunoaştem” cu adevărat?
Înţelepciunea începe din punctul în care noi ştim că nu ştim nimic.
Poate veţi spune: „Ştim. Pămîntul este rotund, copiii se nasc, oamenii mor, seminţele fac plante şi plantele fac roade. Ştim că gîndim, că avem doi copii sau zece, că soarele apune şi răsare”. Ce multe par a fi cunoscute! Dar, chiar le cunoaştem noi cu adevărat? Cine ştie cum face pămîntul ca sămînţa să scoată o plantă şi ce face sămînţa cînd se întîlneşte cu pămîntul? Noi ştim să îngrijim pămîntul, să-i punem apă şi apoi, cu mîinile în sîn, aşteptăm ca plantele să crească. Habar nu avem despre munca pe care o depun sămînţa şi pămîntul pentru a ieşi din ele două un singur trup. Nu ştim cum de ştiu razele de soare să intervină în munca seminţei şi a pămîntului.
loading...
