Darul Mamei Natura
– poveste indo-americana –
Intr-o zi, in timp ce Mama Natura isi vedea de treburi in gradina, a auzit voci nervoase. Erau doi dintre copii ei: Soarele si Ploaia, care se certau care este cel mai important pe lume.
“Eu sint cel mai important” striga Soarele. “Fara mine, nimic nu ar creste!”
“Nu este adevarat, eu sint cel mai important!” striga Ploaia. “Fara mine, nimic nu ar creste!”
Glasurile li se auzeau din ce in ce mai tare si din ce in ce mai rastite, fiecare fiind sigur ca el este cel mai important. La un moment dat, Mama Natura s-a saturat sa-i vada certindu-se si s-a gindit sa le dea o lectie. A trimis Soarele pe o parte a lumii si Ploaia pe cealalta. Curind a fost pace si liniste din nou, iar Mama Natura s-a intors la treaba ei. La inceput Soarele si Ploaia s-au suparat ca au fost despartiti, dar au decis ca aceasta este sansa prin care fiecare poate demonstra ca este cel mai important.
loading...
Bucura-te de ceea ce ai
“Am blestemat faptul ca nu am pantofi, pana ce am intalnit un om care nu avea picioare.”
(proverb persan)
Aceste cuvinte imi dau fiori. Indiferent cine le-a scris, a inteles o realitate. Este usor sa cazi in greseala atat de omeneasca de a te concentra asupra a ceea ce nu ai, in loc sa fii recunoscator pentru ceea ce ai. Sunt convins ca in viata ai parte de mai multe binecuvantari decat iti dai seama. Un miliard de copii s-au culcat nemancati aseara. Oameni din intreaga lume au pierdut ieri membri ai familiei pe care ii adorau. In propria noastra comunitate, exista oameni care mor de cancer si de SIDA. Tocmai am citit despre o fetita care s-a nascut fara chip. Doar cu ochi si o gura. Si noi ne mai facem probleme pentru traficul aglomerat, pe drumul catre birou.
loading...
Cei mai frumosi copii…
Se spune ca intr-o zi o cioara s-a intalnit cu o bufnita. Cum ele se cunosteau de multa vreme si erau chiar prietene si cum se stie ca bufnitele obisnuiesc sa mai manance puii altor pasari, cioara, care tocmai devenisese mama dupa multe asteptari, o roaga pe bufnita sa aiba grija sa nu ii manance puii, pe care ii iubea ca pe ochii din cap. Atunci bufnita o intreaba pe cioara care sunt puii ei, cum arata, ca sa nu cumva sa ii manance fara sa stie. Cioara, cu mare dragoste pentru copiii ei, ii spuse ca cei mai frumosi pui din padure sunt puii ei, ca nu va putea sa ii confunde, deci unde va vedea cei mai frumosi pui sa ocoleasca acel cuib, caci e cuibul ei…
loading...
Prietenia este de doua feluri
Una este prietenia in care esti ca un cersetor; ai nevoie de ceva de la celalalt pentru a-ti acoperi singuratatea. Si celalalt este tot un cersetor; el doreste de la tine acelasi lucru. Este normal ca doi cersetori sa nu isi fie unul altuia de vreun ajutor. Ei vor observa dupa un timp ca faptul de a cere de la un cersetor a dublat sau a multiplicat nevoia fiecaruia. In loc sa fie un singur cersetor, acum sunt doi. Si daca din pacate mai au si copii, atunci rezulta o intreaga trupa de cersetori care cer, si nimeni nu are nimic sa le dea. Fiecare este asadar frustrat si furios, fiecare se simte pacalit. In realitate, nimeni nu este inselat si nimeni nu va pacaleste, caci ce ati putea, in fond, sa daruiti?
loading...
Tanar si varstnic
Cativa calatori treceau cu autoturismul pe un drum prafuit in America Centrala, drum care ducea la nesfarsitele lanuri de porumb.
Au intalnit in aceasta singuratate un cal batran care mergea pe marginea drumului cu doua cosuri de porumb in spate. Calatorii se mirara de acest lucru, dar mai mare le-a fost mirarea cand intalnira imediat dupa aceea un manz. Acesta alerga in urma calului batran.
loading...
Parca ne-am mai fi cunoscut candva!
Cu toţii am trăit cel puţin o dată în viaţă un sentiment de tip „déja vu” (deja văzut)!
Se poate întîmpla în vreme ce mergi pe o stradă pe care n-ai mai fost niciodată. Preţ de o clipă, imaginea străzii îţi pare „deja cunoscută, deja văzută”. Sentimentul de a fi văzut ceea ce vezi pentru prima oară în plan fizic este scurt, dar atît de copleşitor prin registrul de senzaţii pe care-l trezeşte în inima ta încît rămîne înscris pentru totdeauna în memorie. Uneori poţi să citeşti cîteva cuvinte într-un ziar şi cuvintele acelea să răsune în trăirile tale în ritmurile unora deja cunoscute sau cunoscute cîndva, de mult… mult timp. Nu-i în “déjà vu” o simplă amintire. Intuiţia trăitorului ştie cu precizie diferenţa dintre amintire şi acel sentiment de cunoaştere anterioară. Totul se întîmplă fulgurat, încredibil de rapid şi de puternic în conştiinţa trăitorului, suprinsă în faţa imaginii deja văzute. Dar noi nu avem asemenea trăiri doar privind un peisaj, citind o carte, o revistă sau mergînd pe o stradă necunoscută.
loading...
