Povestea Poporului Roman (fabula)
A fost odată ca niciodată demult într-un sat de la marginea lumii un ţăran pe nume Popor care avea şapte feciori. Pe unu îl chema Popor German, pe altul Popor Francez, pe altul Popor Englez, pe altul Popor Italian, pe altul Popor Suedez, pe altul Popor Grec, iar cel mai tânăr era Popor Român. Cu toţii locuiau în casa părintească şi contribuiau la bunăstarea gospodăriei fiecare cu ce ştia mai bine. Popor German era bun la făcut şi reparat lucruri, Popor Francez era bun la gătit, Popor Englez se ocupa de ordine, Popor Italian făcea vin, Popor grec ştia să cioplească pietrele şi să facă din ele construcţii şi drumuri iar prâslea Popor Român ştia să cânte şi să-i înveselească pe toţi cu poveştile şi glumele lui, şi pentru că îi plăceau animalele el era cel care ducea turmele la păscut. Toţi trăiau mulţumiţi în casa părintească în belşug şi mulţumire şi fiecare făcea tocmai ceea ce îl îndemna harul său a face.
Într-o zi Popor Român era cu turma la păscut când culcat fiind pe pajişte auzi o voce care se văieta şi striga după ajutor. Căutând aşa să afle de unde vine văzu o stâncă de sub care vocea se auzea cel mai clar şi mai convingător. După ce chibzui temeinic alternativele cu care se confrunta Popor Român dădu stânca la o parte şi văzu dedesubt un pitic. Piticul aşa-i grăi lui Popor Român:
– Am stat închis sub stânca asta zece mii de ani şi pentru că m-ai eliberat am să-ţi îndeplinesc o dorinţă oricare va fii aceea.
Popor Român care în ciuda faptului că petrecea mult timp în compania animalelor domestice avea deja de atunci o sănătoasă doză de scepticism îi răspunse:
– Dacă n-ai avut destulă minte şi putere să ieşi de sub stânca aceea câtă putere vei fii având pentru dorinţele mele?! Dar pentru că nu vreau să încep o ceartă cu tine şi nici să stric dinamica basmului am să-mi doresc să rămân aşa cum sunt acum, un copil tânăr, vesel şi ferice.
– Asta îţi e dorinţa, ea să ţ-i se îndeplinească! zise piticul şi după ce făcu nişte mişcări dramatice cu ambele braţe dispăru într-un nor de fum violet.
Popor Român se întoarse acasă dar nu a pus nimănui nimic despre cele întâmplate să nu i se reproşeze din nou că a mestecat flori de mac sau alte lucruri cum s-a mai întâmplat în trecut şi după un timp a uitat şi el de toată povestea cu piticul.
Anii au trecut şi fraţii mai mari şi-au luat neveste şi s-au mutat la casele lor numai Popor Român a rămas acasă la părinţi un copil etern şi le-a bucurat acestora zilele câte au avut.
Când aceştia la adânci bătrâneţe s-au stins, Popor Român a rămas singur în gospodărie. Dar, fără părinţii care să-l îndrume, Popor Român stătea mai mult pe la fraţii lui care îl iubeau şi se bucurau de compania lui. Între timp gospodăria lui cădea pradă buruienilor din lipsă de îngrijire. Fraţii lui care între timp deveniseră gospodari tot mai înstăriţi se sfătuiau cum să-l ajute pe Prâslea să intre în rând cu lumea dar sfaturile nu prea ajutau şi nimeni nu ştia de ce.
Poveste primita de la Alexandru Fuhrman – consultant “Eureka Training & Tests” – firma de training ce isi propune sa ajute pe Popor Român să crească mare şi să intre în rând cu lumea…
loading...
Comenteaza