Întîlnirile noastre au un tîlc profund, unul pe care-l putem percepe, simţi şi gusta.

Nu ne hrănim doar cu alimente, nu doar apa ne ţine în viaţă, nu doar aerul ne determină puterea de a respira şi a trăi, ci şi întîlnirile pe care le avem.

Ne hrănim cu bucuria de a întîlni un om plăcut, o fiinţă dragă, pe cineva care stimulează inima noastră să simtă şi mintea să gîndească.

Fiinţa umană respiră un aer deprimant şi toxic cînd se întîlneşte cu cineva din obligaţie. Avem în noi mai puţină vitalitate cînd nu ne place ceea ce facem. Viaţa se strecoară printre degete, ca un firicel subţire de apă, de cîte ori avem întîlniri cărora inimile noastre nu le dau girul.

Dar, în prezenţa unei persoane pe care o iubim, prindem aripi şi ne cuprinde bucuria. În prezenţa unui om fericit, se deschide puterea de a trăi şi, chiar dacă ea este afectată de alte probleme de viaţă, bucuria unei întîlniri frumoase devine ca un mugure care-i dă naştere frunzei!

Stresul lumii moderne provine – în mare parte – din teribila concepţie potrivit căreia “trebuie” să te întîlneşti cu x sau cu y, trebuie să cîştigi bani ori să suporţi agresivitatea şi lupta pentru viaţă ce se derulează împrejurul tău.

De fapt, ceea ce nu înţelegem este faptul simplu că o întîlnire plăcută ne ridică energia la un nivel atît de înalt, încît viaţa tropăie în noi cu sandale de aur, ca Ileana Cosînzeana.

Interesele, obligaţiile, confuzia mentală şi emoţională trăită printr-un stil de viaţă dictat numai de interese, sabotează puritatea şi dorinţa reală a sufletului uman de a se hrăni cu iubire. Acestea ne dezenergizează şi ne duc către prăbuşire emoţională.

Întîlnirile noastre, fie cu oameni plăcuţi, cu prieteni, cu fiinţe pe care le apreciem, care ne sînt dragi – pur şi simplu, cu o fiinţă iubită sau cu una veselă ne stimulează instantaneu creierul, care începe să secrete endorfine.

Bucuria, plăcerea, dragostea, fericirea sînt trăiri care stimulează sistemul imunitar în demersul său nevăzut de a sprijini viaţa şi vindecarea.

De aceea oamenii care trec prin situaţii traumatizante de viaţă au nevoie de însoţitori fericiţi sau blînzi sau de aceia pe care ei îi plac, pur şi simplu.

Întîlnirea cu oameni a căror minte conţine agresivitate, răutate mentală, invidie, ură sau suferinţă adînceşte trauma celui ce suferă, deja, şi-i paralizează orice speranţă. Creierul se devitalizează, în vreme ce trupul se simte apatic şi agresat.

De aceea avem nevoie de oameni care ne pot spune o vorbă frumoasă. Puterea lor se ascunde în starea de spirit, care ni se transmite sub forma unei energii vitale. Sub forma speranţei. A credinţei că vom depăşi orice sau că apare din neant o luminiţă dătătoare de viaţă!

Şi, dacă ne iubim pe noi înşine, ar trebui ca tot mai des să ne dăruim o întîlnire plăcută. În fiecare zi să ne dăruim nouă înşine ocazia de a face ceva ce ne place.

Să dăruim o floare, să încurajăm pe cineva, să întîlnim o fiinţă a cărei prezenţă ne luminează, să luminăm altă fiinţă printr-un cuvînt bun sau printr-un ajutor cît de mic! Aceasta-i adevărata hrană a fiinţei noastre; bucuria sau simpla stare de bine.

Ea trebuie căutată, nu doar în întîlniri plăcute, ci şi în treburile mărunte pe care le facem.

Să găteşti cu plăcere, să te plimbi cu plăcere, să mergi într-un loc care-ţi place, să asculţi o muzică plăcută sufletului tău!

Toate acestea ridică vibraţia, ne schimbă emisiile energetice şi experienţa de zi cu zi!

Sursa: Naţional