Maestru al vieţii

Maestrul şcolii de arcaşi era recunoscut inclusiv ca un Maestru al Vieţii, nu doar al artei tragerii cu arcul. Într-o zi, unul din cei mai buni elevi ai săi a reuşit să ţintească de trei ori la rând ochiul de taur la un concurs local. Toată lumea aplauda în delir, felicitându-l atât pe elev cât şi pe maestru.

Maestrul nu părea însă foarte impresionat. Dimpotrivă, părea mai degrabă critic. Mai târziu, elevul l-a întrebat de ce a adoptat acea atitudine. El i-a răspuns:

– Mai ai încă de învăţat că ţinta nu reprezintă adevărata ţintă!

– Bine, dar care este adevărata ţintă? – l-a întrebat elevul, curios.

Dar maestrul nu a vrut să-i răspundă. Ştia că răspunsul nu poate fi dat în cuvinte şi că băiatul va trebui să înveţe cândva acest adevăr pe pielea lui (prin experienţă directă).

Mai târziu, tânărul a descoperit că adevărata ţintă nu era o realizare concretă, ci se referea la atitudine. Nu ochiul de taur era ţinta, ci dispariţia egoului.