Credinţa mută munţii din loc

Doi bărbaţi, amândoi grav bolnavi, ocupau aceeaşi rezervă a unui spital. Unuia dintre bolnavi i se permitea zilnic să stea în şezut o oră, pentru ca fluidul acumulat în plămâni să i se dreneze. Patul său era situat în imediata vecinătate a unicei ferestre din cameră. Colegul său, în schimb, era obligat să-şi petreacă tot timpul întins în pat.

Cei doi povesteau cât era ziua de lungă, împărtăşindu-şi unul altuia despre soţii şi familie, despre gospodăriile şi serviciile lor, despre stagiul militar, despre vacanţele întreprinse. Iar, în fiecare după-masă, pe parcursul orei în care trebuia să se ridice în pat, bolnavul descria colegului întru suferinţă absolut tot ceea ce se petrecea dincolo de fereastra.

Citeste mai departe »