Comportament afişat sau innăscut?

În timpul celor 19 ani de încarcerare a lui Nelson Mandela pe Robben Island, unul dintre ofiţeri, pe nume Badenhorst, s-a remarcat în mod deosebit prin brutalitatea atitudinii sale:

“Cu câteva zile înainte de plecarea lui Badenhorst, am fost chemat la biroul principal. Generalul Steyn vizita insula şi dorea să afle dacă avem ceva de reclamat. Am trecut pe lângă Badenhorst în drumul meu spre oficiu.

După ce am terminat cu plângerile mele, Badenhorst mi s-a adresat direct şi, amintind de faptul că urma în scurt timp să părăseasca penitenciarul, a adăugat:

– Doresc doar să vă urez tuturor mult noroc.

Nu ştiu dacă am afişat uimirea mea, dar am rămas stupefiat.

A rostit aceste cuvinte precum o fiinţă umană, afişând o latură a sa necunoscută nouă.

I-am mulţumit pentru urările de bine, dorindu-i, la rândul meu, mult noroc în continuare.

Am gândit multă vreme la acel moment.

Probabil că Badenhorst a fost cel mai crud şi dur ofiţer de pe Roben Island, dar, în acea zi, ne-a relevat faptul existenţei unei alte feţe ascunse a personalităţii sale.

Acel eveniment a reprezentat un util memento: fiecare om, chiar şi cel care afişează o inimă glacială, are un nucleu al decenţei; dacă interiorul este atins, este capabil să se schimbe.

În mod evident, Badenhorst nu era un om rău; inumanitatea sa a fost impusă de către un sistem inuman.

El afişa brutalitatea tocmai pentru că era recompensat pentru acest comportament brutal.”

Sursă: “Long Walk To Freedom” (“Lungul drum spre libertate”) de Nelson Mandela