Reperul

Câţiva copii s-au gândit într-o zi să se ia la întrecere: care dintre ei reuşeşte să meargă drept pe o linie imaginară.

Era iarnă şi urmele tălpilor erau uşor de urmărit pe zăpadă. Toţi erau atenţi unde puneau piciorul ca să-şi înşiruie paşii cât mai drept posibil.

După câţiva metri parcurşi aşa, au constat, însă, că dârele lăsate în urmă nu erau deloc drepte. Cu excepţia uneia.

Toţi l-au întrebat pe puştiul care reuşise să meargă drept:

– Cum ai făcut?

– Păi cum să fac: nu m-am uitat la picioare. Am fixat cu privirea pomul de acolo, şi am încercat să ajung drept la el.

Sunt multe situaţiile în viaţa noastră când privirea ne este îndreptată exclusiv spre realităţi de jos, spre pământ, sau spre noi înşine. Şi drumul este şerpuit şi poticnit în tot felul de obstacole.

Pe drumul drept rămâne cine are un reper, iar când reperul este deasupra, calea nu numai că e dreaptă ci devine şi urcuş sau creştere.

Sursa: http://www.romania-actualitati.ro/o_vorba_buna_30-9487