Vântul şi soarele, o fabula de Esop

„Vântul şi soarele se certau pe motiv că fiecare dintre ei este mai puternic decât celălalt. Deodată, zărind un călător pe drum, soarele îi spuse vântului: «Cred că am găsit un mijloc prin care să vedem care dintre noi doi are dreptate. Primul care izbuteşte să-l facă pe călător să-şi scoată mantia va fi considerat cel mai puternic. Incepe tu!»

Soarele se dădu deoparte, în spatele unui nor, iar vântul începu să sufle cât putu mai tare asupra călătorului. Insă, cu cât vântul suflă mai tare către om, cu atât mai strâns îşi ţinu acesta mantia în jurul trupului.

In cele din urmă, cuprins de disperare, vântul renunţă. Apoi, soarele ieşi dintre nori şi-şi trimise din plin razele peste călător, care, găsind în curând că e prea cald pentru a merge astfel pe jos, îşi dezbrăcă mantia.”

In această fabulă veche, Esop exprimă un adevăr valabil pentru fiecare dintre relaţiile cu semenii noştri. Prin vorbele dure şi nechibzuite pe care le spunem, nu facem altceva decât să distrugem raporturile pe care le avem cu cei din jur, determinându-i pe aceştia, de cele mai multe ori, să se comporte la rândul lor necorespunzător şi rece cu noi.

Doar prin iubirea noastră statornică şi însoţită de răbdare avem puterea de a cultiva relaţii familiale sau profesionale şi prietenii frumoase.

Sursa: „Iubirea ca un mod de viata”, autor Gary Chapman