O monedă veche stricată
Un tată şomer a patru copii se târa fără speranţă de-a lungul unei străzi pustii. Plecase de-acasă când se crăpase de ziuă, aşa cum făcuse în fiecare zi în ultimele câteva luni. Disperarea lui era evidentă din mersul lui şovăitor. Se aştepta deja ca rundele sale prin oraş să nu reuşească nici de astă dată să producă vreo muncă plătită.
Familia lui se lupta cu greutăţile vieţii. Facturile se adunau mormane, copiii se duceau uneori flămânzi la culcare, iar soţia lui începea să sufere de depresie. În timp ce-şi târşâia paşii pe drumul plin de colb, degetul mare de la picior a lovit ceva. Curios, s-a aplecat să ridice obiectul. Era o monedă veche, stricată şi necunoscută. Insuficientă, s-a gândit, ca să ne uşureze traiul.
loading...
Putea fi mai rău
În zilele fervorii misionare, un tânăr preot entuziast a străbătut jumătate din glob în zelul său de a duce cuvântul Domnului la triburile păgâne de vânători de oameni din întunecatul Borneo. Neavând aproape nimic mai mult decât Biblia de sub braţ şi provizii sărăcăcioase în bagaj, credinţa sa îi alimenta curajul pentru a face faţă provocărilor de a vâsli în susul râurilor impetuoase, a merge anevoie în jurul vâltorilor clocotitoare şi a lupta cu aproape impenetrabila junglă. In cele din urmă şi-a atins destinaţia călătoriei: un trib pierdut de canibali care nu văzuse niciodată un om alb.
loading...
Importanța acceptării complimentelor
Într-o zi, o șerpoaică tânără și drăguță făcea baie la marginea unui lac. După ce s-a spălat, s-a întins pe o stâncă fierbinte șă se încălzească și și-a etalat frumusețea. O muscă ce trecea pe acolo a privit în jos, a văzut-o și a spus:
– Doamne, solzii îți strălucesc așa de atrăgător în lumina soarelui. Arăți suplă și curată. Ești o șerpoaică așa de frumoasă!
loading...
O dragoste adevărată
Era o dimineaţă aglomerată la cabinet când, în jurul orei 08:30, intră un domn bătrân cu un deget bandajat. Îmi spune imediat că este foarte grăbit căci are o întâlnire fixată pentru ora 09:00. L-am invitat să se aşeze ştiind că avea să mai treacă cel puţin o jumătate de oră până să apară medicul. Îl observ cu câtă nerăbdare îşi priveşte ceasul la fiecare minut care trece.
Citeste mai departe »
loading...
Acceptarea de sine necondiţionată
Mă voi accepta întotdeauna ca fiinţă imperfectă, care va face multe erori şi greşeli. Îmi voi alege, în special, scopurile şi obiectivele şi îmi voi aprecia şi evalua gândurile, emoţiile şi comportamentele ca fiind „bune” doar atunci când ele ajută şi ca şi ,,rele” doar atunci când îmi sabotează scopurile individuale şi sociale.
Nu mă voi mai evalua în mod global pe mine, persoana mea sau fiinţa mea. Dobândind acceptare de sine necondiţionată, voi încerca întotdeauna, indiferent dacă îndeplinesc sau nu corect lucrurile, indiferent dacă sunt sau nu aprobat de către ceilalţi, să realizez mai bine lucrurile şi să mă înţeleg bine cu oamenii – nu pentru a-mi dovedi valoarea pe care o am ca şi
persoană ci pentru a-mi spori eficienţa şi starea de bine.
loading...
Acceptarea necondiţionată a celorlalţi
Îi voi accepta pe ceilalţi oameni în mod necondiţionat, chiar şi atunci când nu îmi convine ce comportamente sau alte lucruri fac ei sau eu. Îi voi accepta ca oameni care sunt predispuşi la greşeli şi nu îi voi critica niciodată ca şi persoane. Voi accepta păcătoşii, dar nu şi păcatul, regulă pe care o voi aplica şi în cazul meu. Voi încerca să-i ajut pe oameni să îşi schimbe comportamentele neadecvate, iar dacă nu vor face acest lucru voi sta la distanţă de ei; nu voi insista asupra faptului că ei trebuie cu necesitate să se schimbe, şi nu voi fi răzbunător sau neiertător dacă ei nu se schimbă. Voi încerca să îi ajut pe oameni să se comporte în mod corect şi imparţial, dar nu îi voi acuza pentru faptul că ei nu sunt atât de corecţi precum ar trebui să fie.
loading...
