Importanța acceptării complimentelor

December 19th, 2011

Importanta acceptarii complimentelorÎntr-o zi, o șerpoaică tânără și drăguță făcea baie la marginea unui lac. După ce s-a spălat, s-a întins pe o stâncă fierbinte șă se încălzească și și-a etalat frumusețea. O muscă ce trecea pe acolo a privit în jos, a văzut-o și a spus:

             – Doamne, solzii îți strălucesc așa de atrăgător în lumina soarelui. Arăți suplă și curată. Ești o șerpoaică așa de frumoasă!

            Șerpoaica, timidă și jenată, s-a târât de acolo căutând un loc unde să se ascundă. Văzând o cabană în apropiere, a dispărut printre zidurile acoperite de iarbă. Nu și-a dat seama că era casa vrăjitorului satului. El s-a speriat la vederea șerpoaicei, a înșfăcat toba și a început să bată tare pentru a speria intrusa cea  rea.

            O broască țestoasă care se plimba încet pe un câmp din apropiere a auzit bătaia ritmică a tobei și a început să danseze. Un elefant, văzând acest spectacol nefiresc al ființei aparent încete, s-a așezat pe spatele țestoasei. Țestoasa a scos foc pe gură și focul a aprins cabana vrăjitorului din iarbă uscată ca iasca. Pe cer s-au adunat nori negri și amenințători, întunecând pământul. Din ceruri a căzut o ploaie ca un iureș, dar s-a potolit repede, permițându-i soarelui să-și împrăștie lumina caldă și uscată. O mamă furnică, profitând de ocazie pentru a-și usca ouăle după ploaie, le-a întins la soare. Un furnicar, profitând repede de ocazia unei mese, a înfulecat ouăle insectei.

            Furnica l-a dat în judecată. Căutând dreptate după legea pământului, ea l-a abordat pe judecătorul junglei, regele animalelor, și i-a descris problema. Leul a convocat un tribunal, chemând toate părțile implicate.

            Mai întâi i s-a adresat furnicarului:

             – Tu, de ce ai mâncat ouăle furnicii?

             – Păi, a răspuns furnicarul, eu sunt prin natura mea un mâncător de furnici. Am făcut exact ceea ce mi-a cerut firea, ceea ce fac toți furnicarii. Ce alternativă aveam dacă furnica și-a întins ouăle atât de tentant în fața mea?

            Întorcându-se către furnică, leul a întrebat:

             – Furnico, de ce ți-ai întins ouăle într-un loc în care să-l ațâți pe furnicar?

             – Nu a fost intenția mea să-l întărât. Sunt sigură că vedeți că sunt o mamă mai bună de atât, dar ce altceva puteam face pentru a-mi îngriji puii? a răspuns furnica. S-au udat în ploaia abundentă. Trebuiau să se usuce în soarele cald.

            Privind soarele, leul și-a continuat investigația:

             – Soare, de ce ai strălucit?

             – Ce altceva puteam să fac? a răspuns soarele. Asta mi-e menirea. De vreme ce ploaia a udat pământul, oricine știe că venea rândul meu.

             – Ploaie, de ce te-ai stârnit? a întrebat leul încercând să găsească adevărul.

             – Păi, ce puteam să fac? răspunse ploaia. Cabana vrăjitorului luase foc, tot satul era amenințat. Am vrut doar să ajut.

             – Cabană, de ce ai luat foc ?

             – Nu am aputut face nimic altceva din moment ce țestoasa a scuipat foc pe mine, au răspuns rămășițele carbonizate ale cabanei vrăjtorului. Eram făcută din iarbă. Stăteam acolo de ani de zile. Eram foarte uscată și nu aveam nici un fel de rezistență.

             – Țestoaso, a întrebat regele animalelor, de ce ai scuipat foc?

             – A fost singurul lucru pe care-l puteam face. Elefantul s-a așezat pe mine. La cât e de greu, viața îmi era amenințată. Reuia să fac ceva ca să încerc să scap.

            Leul a ridicat privirea către elefant:

             – Spune-mi, elefantule, de ce te-ai așezat pe țestoasă?

             – Ce era să fac? a răspuns elefantul. Dansa sălbatic. Comportamentul ei era neașteptat și nepotrivit pentru o țestoasă. Am crezut că înnebunise. Nu am vrut s-o rănesc. Am vrut doar s-o ajut să se liniștească.

            Leul s-a întors din nou către țestoasă:

             – De ce dansai ca smintita?

             – Ce altceava puteam face? a răspuns țestoasa. Vrăjitorul bătea la tobă un dans așa de ritmic și atrăgător, că nu am avut de ales. Pur și simplu, a trebuit să dansez.

             – Vrăjitorule, de ce băteai toba?

            Vrăjitorul a răspuns:

             – Ce altceva era să fac când șerpoaica a intrat în cabana mea? M-a speriat. Era periculoasă. Șerpii sunt mesagerii forțelor răului și ale semnelor rele. Trebuia să alung prezența ei malefică din casa mea.

             – Șerpoaico, a întrebat regele animalelor, făcându-și cu răbdare drum prin șirul martorilor, de ce ai intrat în cabana vrăjitorului?

             – Ce altceva puteam face? a răspuns șerpoaica. Musca m-a făcut să mă rușinez cu acele cuvinte de laudă. Cumva, undeva trebuia să mă ascund și cabana făcută din iarbă a vrăjitorului era refugiul cel mai apropiat.

            În sfărșit leul, regele animalelor, s-a întors către muscă și a întrebat-o:

             – Musco, de ce ai lăudat șerpoaica ?

            Musca nu i-a răspuns regelui animalelor ci, în loc de asta, s-a întors către șerpoaică și a întrebat-o:

– Ce, nu știi să accepți un compliment?

 De câte ori în viaţă am fost tentaţi să respingem şi să nu dăm crezare complimentelor? Poate că de multe ori nu am crezut persoana care ni le face, dar poate, şi de mai multe ori, am reacţionat astfel pentru ca nu am avut încredere în noi, cum că am merita acel compliment.

Povestea de mai sus ne arată cum adesea falsa modestie cauzată de o stimă de sine scăzută poate duce la complicaţii.

Totul ar fi simplu dacă am învăţa să ne apreciem aşa cum suntem şi să acceptăm complimentele cu deschidere şi mulţumire. Şi asta e posibil dacă ne cunoaştem bine, încât să avem sentimentul propriei valori cât mai adecvat cu ceea ce suntem.

 Tu, ştii să accepţi un compliment?

 

(Sursa: „101 poveşti vindecătoare pentru copii şi adolescenţi”, autor George W. Burns)

GD Star Rating
loading...

Comenteaza

Nume (obligatoriu)

Email (obligatoriu)

Website


This blog is kept spam free by WP-SpamFree.