Credibilitate
Discuţie între tată şi copilul prins cu minciuna:
– Ţi-am spus că nu e frumos să minţi. I-ai văzut tu pe mama şi pe tata că mint?
Copilul dojenit prinse curaj:
– Da tată, ieri i-ai spus cuiva la telefon că mama nu e acasă, şi mama făcea mâncare în bucătărie!
Poate v-aţi confruntat, poate nu, cu o asemenea situaţie. Adevărul este că încercăm să ne educăm copiii prin cuvinte, dar cel mai mare impact asupra lor îl are comportamentul nostru.
loading...
Zorile
O altă poveste evreiască ne spune că un rabin i-a întrebat pe elevii săi:
– Cum știm că s-a sfârșit noaptea și se ivesc zorile?
– Tot așa cum putem deosebi o oaie de un câine, a răspuns un elev.
– Nu acesta este răspunsul, a spus rabinul.
loading...
Să ştii unde să cauţi
Se povesteşte că era cândva o căprioară care simţea în nări un puternic parfum de mosc. Ea s-a căţărat pe crestele verzi ale munţilor şi simţea acel minunat parfum atât de aproape pătrunzător şi dulce.
Alerga precum o săgeată prin păduri şi acel parfum o însoţea mereu, plutind în aer. Căprioara nu izbutea să priceapă de unde venea acea mireasmă care o tulbura într-atât.
Mireasma se asemăna cu cântecul unui flaut, la a cărui chemare nimeni nu putea rezista. Şi iată, căprioara noastră a pornit în fugă – din codru în codru – în căutarea izvorului acelui minunat şi tulburător parfum.
loading...
Adevărata renunţare
In anii 1960-1970, comunitatea jainistă din India a avut un personaj important, pe nume Vijaya, despre care se povestesc următoarele:
Vijaya, un negustor bogat din Bombay, făcuse avere din activităţi portuare şi transporturi rutiere (printre altele).
La vârsta de patruzeci de ani, urmând o veche tradiţie, a hotărât să practice metoda renunţărilor succesive, pentru a dobândi înţelepciunea. Potrivit acestei metode, trebuie să renunţi la un lucru pe an. De ce? Textele nu sunt prea clare. Important este să renunţi.
loading...
Concertul
Când luminile din încăpere s-au stins şi concertul era pe cale să înceapă, mama s-a întors la locul ei şi a descoperit că fiul său dispăruse.
Dintr-o dată, cortinele au fost date la o parte şi lumina reflectoarelor a poposit pe impresionantul pian Steinway de pe scenă.
Îngrozită, mama văzu că băieţelul ei se aşezase la claviatura, apăsând pe clape şi alegând cu grijă notele cântecelului „Twinkle,Twinkle Little Star”. În acea clipă, marele maestru pianist şi-a făcut intrarea în scenă, a mers repede la pian şi i-a şoptit băiatului la ureche:
loading...
Timpul schimbării
La un bătrân călugăr, a venit într-o zi un tânăr pentru a se spovedi şi a-i cere sfat. Din vorbă în vorbă, tânărul îi spuse:
– Părinte, sunt destul de rău. Aş vrea să mă schimb, dar nu pot. Îmi pierd uşor răbdarea. Atunci când mă enervez, vorbesc urât şi multe altele. Am încercat să mă schimb, dar nu am putut. Totuşi, eu sper că după ce voi mai creşte, voi putea să mă schimb, nu-i aşa ?
– Nu – i-a răspuns bătrânul. Vino cu mine!
loading...
